Demoni - Crimele din Kyos

Partea 2

***♡***

Dupa ce mi-am anuntat parintii si sora, de accident si de moartea bunicii, si am vazut cum au reactionat, m-am gandit ca, o sa mai stau pe acasa ceva timp, si apoi voi pleca cu Eros.

Evident, Eros nu a reactionat prea bine, explicandu-mi ca imi pun familia in pericol, dar eu i-am spus ca totul va fii bine pentru moment.

Adevarul este, ca nu eram suta la suta sigura ca ai mei ar fii bine cu mine prin preajma, insa eram prea egoista sa ii las singuri acum.

Asa ca, am decis ca o sa raman acasa la bunica.

Trebuia sa aiba cineva grija de casa ei, si, cum practic am locuit mai mereu la bunica, mi s-a parut ceva normal sa ma mut, temporar, in casa bunicii.

Plus ca, in curand concediul avea sa se termine asa ca trebuia sa ma intorc la munca.

Cu siguranta trebuia sa cer un transfer la alta sectie de politie, si asta dupa ce aflam de la Eros, unde anume ne duceam.

Nu puteam sa ma las de slujba de politist. Mai ales acum ca stiam ce misuna noaptea prin orase.

Cineva trebuia sa se ocupe de ei.

Si cum Eros mi-a propus sa plecam de aici, aveam de gand sa ma ocup personal de creaturile astea. Dupa ce primeam putin antrenament din partea lui, evident.

Creaturile astea au si ele slabiciuni, nu?

Dupa ceremonia de inmormantare, Eros s-a apropiat de mine, cu o fata serioasa.

Stiam ca ceilalti nu il vad, asa ca am asteptat sa plece toti, sa pot sa vorbesc cu el, astfel ca nimeni sa nu ma poata auzi.

- Am rezolvat totul. Am nevoie de acceptul tau! Transferul la alta sectie este aranjat, daca esti pregatita. Trebuie doar sa fii de acord!  imi spune, facandu-ma sa ma uit la el.

- Bine. Fie. Cum spui tu! ii raspund inapoi.

Eros se incrunta si apoi se uita in alta parte.

Cred ca asta inseamna "De acord!" in vocabularul lui.

Oftez, si, dupa ce analizez mormantul bunicii, ma indrept spre iesirea din cimitir.

Ajunsa la poarta, un fior rece imi trece prin corp.

- Eros? Simti asta?

- E de ceva timp pe aici. Nu pot sa imi dau seama ce este, insa amprenta lui spirituala imi spune ca nu este om.

- De aia te incruntasei mai adineauri? il intreb curioasa.

- Liniste. Ma duc sa investighez. Tine asta pana ma intorc. Daca vine spre tine, trage! imi spune, punandu-mi unul din pistoalele sale in mana.

Se intoarce si apoi dispare.

La naiba!

Strang pistolul in mana, verific gloantele si apoi incep sa cercetez zona.

Fiorul rece ma strapunge, din nou, si ma intorc, uitandu-ma incruntata.

- Ero- incep eu sa spun, insa m-am oprit imediat din a mai spune ceva, atunci cand am vazut o umbra ciudata langa mormantul bunicii.

Umbra a inceput sa prinda forma, transformandu-se intr-un om.

Desi statea cu spatele, puteam deosebi destul de bine statura si constructia unui barbat.

Tinea un baston in mana, unul destul de superb, as putea spune, iar parul il avea grizonat.

Totusi, chiar daca avea parul alb si se sprijinea intr-un baston, fizicul barbatului era chiar impresionant.