Suicide love

Pana de curent

O liniste greoaie si macabra a acaparat intreaga celula. Intunericul deja pusese stapanire pe celula, fiind ingrozitor de dificil sa distingi obiectele din aceasta. Mr. J statea la cativa milimetri de mine, tinandu-si mana dreapta pe talia mea si cu cea stanga mangaindu-mi obrazul. Ma uitam pierduta in ochii lui verzi, de parca acolo mi-as gasi salvarea. Intr-un final, vocea ratiunii a reusit sa ma trezeasca din transa. M-am indepartat brusc de el, impingandu-l usor , apoi m-am asezat pe scaun. In timp ce incercam sa ma calmez, l-am vazut pe Mr. J asezandu-se in pat si incepand sa rada haotic. Din cauza atmosferei, rasul lui devenise terifiant, reusind sa ma faca sa plang in continuare. 

-Harleen, calmeaza-te! Nu vei pati nimic. spuse Mr J, cu o voce calma si compatimitoare.

Stateam cu coatele pe masa si cu fata in palme, incercand sa ma opresc. Am intors problema in toate modurile, facandu-mi sute de planuri de evadare din azil in minte, dar niciunul nu era suficient de bun. Nu mai puteam nega, Mr. J era singura mea sansa de supravietuire. Nu stiu de ce, dar gandul asta imi punea un zambet pe fata. 

-Harleen, ce ai zice daca am incerca sa dam cearceafurile jos de pe geamuri? intreaba Mr. J, plictisit

Am fost de acord cu ideea lui, era modalitatea perfecta de a face timpul sa treaca mai repede. Dupa o ora in care tot ce am facut a fost sa tragem de niste cearceafuri lipite de unul dintre geamuri, fara nicio sansa de reusita, Mr. J a renuntat si a iesit furios pe usa. Am putut auzi niste tipete, bufnituri puternice si rasul obisnuit al lui Mr. J, inainte ca acesta sa se intoarca in celula. Tricoul lui alb era murdar de praf, noroi de pe cearceaf si sange. Tinea in mana, cu o privire satisfacuta, o bata de baseball plina de sange. Mi-am ridicat ochii spre fata lui si am observat ca avea atat arcada cat si buza sparta. Mr. J a inceput sa loveasca furios gratiile geamurilor, reusind sa le sparga. Brusc, toata sala s-a luminat, mirosul proaspat al ploii a intrat in celula si mici stropi de apa rece ca gheata udau podeaua. Bucuros de reusita lui, Mr. J se aseaza pe unul dintre scaune. Acesta constata murdaria de pe tricoul si il da jos, expunandu-si pectoralii si abdomenul bine lucrat.L-am privit lung, admirandu-i tatuajele fascinante si potrivite pentru personalitatea lui. Am incercat cu toate puterile sa-mi fie frica de el si sa il privesc ca pe un criminal periculos, insa nu am reusit. Mr. J se ridica de pe scaun, aruncand bata pe podea. Pentru cateva minute, o liniste apasatoare se lasa peste celula, in timp ce amandoi stam nemiscati, la cativa metri unul de celalalt, privindu-ne in ochi. 

-Ma fascinezi, Harleen Quinzel. *incepe sa se apropie de mine periculos de mult* Pot vedea in ochii tai ca nu iti e frica de mine.

- Vezi bine, nu imi este. *spun calma; nu intelegeam de unde aceasta apropiere complet neprofesionala intre noi, dar trebuie sa recunosc, fiecare secunda in preajma lui era placuta.* Pot vedea in ochii tai ca nu esti asa de rau si dur pe cat vrei sa pari.

Mr. J era tot mai aproape de mine, distanta dintre noi fiind infima. 

- Ai grija, Harleen. Unele lucruri nu sunt asa cum par. *imi zice, soptindu-mi la ureche*

-In timp ce vorbim, singura ta sansa la libertate zboara pe fereastra. ii spun, cu o voce suava si calma, razand putin la final.

La auzul cuvintelor mele, Mr. J si-a pus mana stanga pe talia mea, tragandu-ma mai aproape de el, incat ii puteam auzi inima cum bate. Ma strangea atat de tare in brate, incat ramasesem fara aer. Am incercat sa ma eliberez de stransoare, punandu-mi mana dreapta pe pieptul lui. (Proasta miscare!!!)

 Vazandu-mi intentia de a scapa din stransoarea lui, Mr. J m-a impins cu o forta impresionanta spre perete din fata lui. Apoi, s-a asezat in fata mea blocandu-mi orice cale de evadare si mi-a prins mainile, ridicandu-le deasupra capului meu. M-am uitat adanc in ochii lui, incercand sa-mi dau seama ce intentii are, dar nu am reusit. 

- Dr. Quinzel, tu esti psihiatra. Spune-mi, ce faci in cazul in care un pacient s-a indragostit de tine? Tu ai putea sa simti acelasi lucru pentru el? intreaba, cu un zambet pervers pe buze

Intrebarea m-a lasat fara cuvinte, nu stiam ce sa ii raspund. Nu mai fusesem pana acum in situatia asta. Nu pot ignora faptul ca, desi e pacientul meu,  Mr. J imi trezeste niste sentimente de mult uitate si pierdute. Ma simt apreciata, iubita si protejata alaturi de el. 

- Depinde de pacient. spun, intrandu-i in joc si incercand sa par periculoasa si dura

In momentul ala, Mr. J se apropie din ce-n ce mai mult de mine si ma saruta suav pe frunte. Acel sarut mi-a starnit fiori placuti in tot corpul, facandu-ma sa ma simt in al 9-lea cer. Acesta s-a departat usor dupa cateva secunde, eliberandu-mi mainile. Tensiunea puternice dintre noi nu putea fi negata, insa Mr. J s-a multumit doar cu acel sarut pe frunte. Dupa ce s-a departat, asezandu-se pe pat, am ramas cateva minute inca lipita de perete, socata de tot ce s-a intamplat. Apoi, am vrut sa ma asez pe scaun si sa imi strang lucrurile, dar Mr. J mi-a facut semn, batand usor cu mana locul liber din stanga lui. Nu l-am putut refuza, asa ca m-am asezat si l-am lasat sa isi infasoare mana stanga peste umerii mei, pupandu-l suav pe obraz . Dupa cateva minute, telefonul fix din celula a sunat si m-am dus sa raspund, crezand ca pana de curent se sfarsise. Am ridicat receptorul si la capatul celalalt am auzit o voce foarte cunoscuta.

- Dr. Quinzel? spune vocea misterioasa.

-Da, eu sunt. 

-Asculta, este foarte important ce iti voi spune. Vreau sa imi raspunzi la intrebari cu da si nu. Jokerul este cu tine?

-Da

-Perfect! Asculta-ma, trebuie sa iesi de acolo imediat. Angajatii Jokerului au fost informati de situatia in care ne aflam. In momentul asta se indreapta spre cladire, impuscand orice om care le sta in cale. Trebuie sa fugi, Dr. Quinzel, imediat! La etajul 3, in capatul holului se afla o camera secreta care duce in capatul celalalt al azilului. Sunt destul de sigura ca nu a descoperit nimeni camera inca, asta e singura ta sansa. Fugi!

Vocea misterioasa a inchis apelul, lasandu-ma cu un sentiment neplacut. Simteam ca ma sufoc, nu mai aveam aer, trebuia sa ies din incapere. M-am uitat cateva secunde la Mr. J, care a observat ca ceva nu e in regula, pentru ca aveam fata galbena si tremuram, apoi am iesit din celula. Am inceput sa fug cat ma tineau picioarele, ignorand strigatele disperate ale lui Mr. J. Am coborat scarile pana la etajul 3, incercand sa fac cat mai multa liniste puteam. Etajul 3 era pustiu, pe podea fiind cativa prizonieri si paznici morti. Am fugit spre finalul culoarului, cautand disperata usa secreta, dar degeaba. Nu exista nicio usa, fusesem pacalita de unul dintre prizonieri. Dupa cateva secunde in care am cautat in continuare ,,usa", am auzit niste voci barbatesti terifiante venind din capatul holului asa ca am intrat in cel mai apropiat birou. Am inchis usa dupa mine incet si am vrut sa ma intorc si sa admir incaperea, insa o mana puternica mi-a acoperit nasul si gura cu o batista cu cloroform. 

Brusc, toata camera se invarte cu mine. Inainte de a lesina, ultimele cuvinte pe care le aud imi rasuna in urechi ca niste bombe puternice. 

- Dormi, printesa! Nici nu stii in ce te-ai bagat.