Eu sunt prea mare Tu esti prea mic + 18

Sfartecare

Se intoarse cautandu-i mai deaproape privirea.

-Ai ceva de raportat?scrie acasa nu ma interesesaz!

.Isi tinea spiratia si ii venea sa fuga in dreptul  lui si sa il ia in brate sa ii trosneasca oasele si sa ii simta din nou parfumul trupului sau unic.

-Nu am sa te las de data asta,zambetul ironic se asternea iar pe fata lui frumoasa .Barba ii crescuse deasa in culoarea castanie ochii mult mai albastrii o sfredeleau pana in adancul fiintei.

-Lasa-ma nu iti apartin!

-Bineinteles ca nu ,dar eu da....asa ca hai nu te mai purta ca un copil mofturos altfel stiu cum sa te fac sa ma asculti.

-Drept cine ma iei?

-Uite ce este Anabeele doar un minut atat doar te retin vreau sa iti vorbesc despre ceva te rog nu fi asa de rea,te rog din toata inima mea...

-Eii foarte bine,continua barbatul comandant care aparu si el langa cei doi...

Eii bine,draga mea de ce nu ii acorzi acestui prieten sansa de a-ti explica ce doreste?Pare sa te cunoasca dupa tonul amical cu care conversati..

-Cine esti tu tinere?

Barbatul doar il privii atent apoi si pe ea.Era ingrozita si nu dorea sa dea o explicatie acum si aici intelesese imediat si vorbi.

-Domnule,acceptati scuzele mele am confundat-o pe sotia dumneavoastra cu o cunostinta,va rog acceptati sincerele mele scuze.

-Asa?il apuca de umar fara sa iii mai spuna vre-un cuvant.

In drum spre casa sotul ii adresa femei lui frem;

-Spune-mi adevarul vreau sa il stiu clar si corect Anabeele oricare ar fi acela il voi accepta.