~Perspectiva lui Sehun~
Am cautat-o pe Andreea în toată casa dar nu o găsesc. Am sunat-o dar îmi tot dă ocupat. Oare a pățit ceva?
~Perspectiva Andreei~
Andreea: Luhan?
Luhan: Da chiar eu sunt.
Andreea: Ce se întâmplă?
Luhan: Ai fost răpită scumpi!
Andreea: Ce? De ce? Lasă-mă să plec! *spun aproape plângând*
Luhan: Of iubire nu plânge. Nu vei scăpa de mine.
Andreea: De ce faci asta?
Luhan: Dacă eu nu îl pot avea nici tu nu o vei face.
Andreea: Ce?
Luhan: Sehun. Nu o să te las să mi-l furi. Așa că te-am răpit. De acum ești a mea pisi! *mă privește pervers mușcându-şi buza de jos*
Andreea: Ești un monstru!
Luhan: Te vei obișnui. Haide! Am ajuns ACASĂ!
Coborâm în fața unei vile uriașe. Nu se compară cu casa EXO dar este destul de mare. Intrăm și Luhan mă conduce până în camera unde voi dormi(sau mai bine zis unde voi plânge nopți la rând).
Luhan: Iubire aici vom dormi noi de acum. Poate vom face și alte lucruri dar puțin mai târziu.
Andreea: Ce? Eu nu stau cu tine în aceeași cameră.
Luhan: Aici nu e după tine baby. Vei sta dacă nu vrei să vezi de ce sunt în stare când mă enervez.
Off! Îmi urăsc viața! Sehun salvează-mă te rog!
~Perspectiva lui Luhan~
Hai să îl sun eu pe Sehun să văd cum o mai duce.. Merg și îi iau telefonul Andreei și cobor în sufragerie.
#Convorbire telefonică#
Sehun: Andreea? Ești bine!
Luhan: Este bine deocamdată. Stai liniștit dragule!
Sehun: Luhan? Tu ești? Ai răpit-o?!
Luhan: Bingo!
Sehun: Nemernic ce ești! Când o să te găsesc va fi vai de tine!
Luhan: Până atunci mă voi distra puțin cu biata ta iubițică! Mai vorbim! Pa pa Sehun!
#Sfârșitul convorbirii telefonice#
