Navigand pe deep web

Capitolul 3.

Nu-i a buna...
Mă întorc pe calcâie speriat,și privesc atent la ușa care zace pe holuri,ca apoi să zăresc privirea  mândră a șatenei care stă în fața mea.

,,Acum,poți să pui tu ușa la loc?e doar desprinsa"imi arunca cuvintele in fata cu un aer superior

,,Pfftt.."îmi face loc să mă ocup eu de dezastrul ei,ridicând bucata de lemn, fixând-o.,,Si e gata"spun eu ușurat.

***
Merg plictisit spre casă,când atingerea cuiva mă trezește.

,,Ce vrei?" spun eu mai mult decât plictisit.

,,Ai mai aflat câte ceva?"spune Alex curioasa.

,,Deocamdată doar am descărcat programele,mâine poți trece pe la mine să vedem ce e cu site-ul si eventual sa luam notite.

,,De ce nu azi?"imi replică ea confuza.

,,Ămm...trebuie sa trec pe la spital,stii varul meu are o mâna rupta  si mătușa mea m-a rugat să îi țin de urât noaptea asta" spun eu nesigur.

Alex POV

,,Mamăăăă,mă duc să ridic un colet,vin târziu acasa " țip eu asigurându-mă că mă aude foarte clar.

,,Să iți iei cheile,nu știu daca voi fi acasa"raspunde ea la rândul ei.

Îmi iau cheile,și pornesc spre poștã.Ajung in fața poștei și imi caut coletul entuziasmata.Micutul meu a ajuns,il țin in mana .O arma care are calibrul 5,56 mm,l-am ales pentru ca e atât de silentios,încat oamenii ar crede ca s-a trântit ușa.Aveam neaparat nevoie de așa ceva,nu ma puteam lipsi de asta,nu azi.Ajung acasa intr-un suflet și deschid cutia.Nu credeam ca mă voi bucura de așa ceva vreodata.Nu îmi ajunge doar atat deci,mai am o speranță.Intru in camera mamei cât de silențios pot,căutând cu privirea o cutie imensa.

,,Aici era" spun pentru mine.

O deschid cu grijă,un val de amintiri ma tin captivă pentru câteva secunde.Scotocesc știind ca la fund se afla ceea ce căutam eu de fapt.Dau peste un manaer și știu ca sunt aproape.Fascinata dezvalui un obiect de toata frumusețea prezentând o lama ascutita.Privesc katana,dupaia mă decid sa dispar cu ea până nu se prinde cineva că am umblat.Cu cea mai mare grija închid ușa,iar în drum spre camera mea,am decis sa maresc ritmul .Intru usurată că nu m-a observat nimeni,si imi caut anumite lucruri cu gândul să mă duc să investighez profitând de absența lui Senon.Caut disperată o geanta in care sa imi indes toate lucrurile de care am nevoie.Imi îndes katana în teaca,și îmi țin pistolul lval-vârtej, și arunc o privire ceasului de pe noptiera care indica 23:54.

,,Pai cred ca pot pleca"spun eu pentru mine.Obisnuiți-vă,vorbesc des singura :)))))

Îmi pun masca pe față,manunsile,si ies din locuița mea val-vârtej,și încerc să mă camuflez în întuneric.Merg cu pasi repezi încercand să scap de frigul pe care in simt pâna în oase,ajungând în fața obiectivului meu.Scot o agrafă si o moneda ca apoi să se deschida ușa.Intru cu pași sfioși și încep sa cercetez din priviri incinta imensă în care mă aflam.Era dezordonata,în urma tragediei întamplate.Sângele deși era îndepartat de pe pereti,se simtea mirosul de sânge înbinat in pereti,dar pentru mine nu era o problemă deoarece eu adoram mirosul de sânge,atâta timp cat stiam ca nu  am omorat pe nimeni,eram obisunuita.îmi azvârl geanta pe podea ca apoi să caut un obiect care sa imi lumineze calea.Aprind lanterna înaintând pe scări.Pe casa scărilor analizam cu grijă pozele pâna dau peste una care îmi trezește interesul.Cercetam imaginea,chinuindu-ma să zăresc ceva printre sticla crapata.În poza pot observa o femeie  care prezenta o  varsta medie , un copil al cărui zambet larg nu lipsea de pe fața acestuia,si un barbat masiv ,cu o figura extrem de cunoscuta mie.Pentru ca nu am timp să analizez fotografia ,aleg sa o scot cu atentie din rama sparta ,si sa o bag cu mare grija intr-o folie.Ce?O voi inapoia,promit:)).Înaintez pe scari,mirosul de sânge intensificandu-se ,ca apoi sa sa intru într-o cameră de mărime medie.Deschid sertarele cautand mai multe raspunsuri,dar usor dezamagita realizez ca toate raspunsurile pot fi la Senon.Caut in continuare,cand sunt trezita de niște pași stranii,care se aud tot mai clar.Speriată mă ascund dupa ușă,cu mana tremurânda ce era împietrită pe mânerul katanei.Puteam sa folosesc pistolul,dar ar fi mult prea dubios daca ușa se trântea de prea multe ori,chemau naibii un exorcizist.Persoana da să intre in cameră,eu napusindu-mă peste aceasta cu antebrațul fixat pe gatul lui,nepermițându-i sa primeasca aer,deci prin urmare nici sa scoată vreun cuvant.Mă gandesc bine înainte de a cugeta la un act macabru,ca si ce urmeaza sa fac,daca nu o voi face am pierdut,deci nu am de ales.

,,Mori jeg"acestea au fost cuvintele mele aspre înainte să...

,,Alex,stai"tresar ca arsa cand detectez o voce cunoscută mie.,,Sunt Senon" ma luminează 'faptașul'

,,Huh?"spun alarmata,dându-i masca jos ,,Ești nebun!Era să te las fară gat.

,,Si tot eu sunt ala nebun" imi replică încercând sa iși amelioreze durerea prin frecarea gatului.

,, Mă duc la verisorul meu" il imit cu o voce pitigaiata si cu nervii intinși la maxim.

,,Pai.."fraza lui este întreruptă de un zgomot de la parter care imi indica pentru a 2 a oară în noaptea asta,ca nu numai eu aveam planuri mari.Prinsa în gandurile mele,o mână puternica mă apucă de braț,ca apoi să fiu trasã în cel mai apropiat dulap.

,,Cunosc vocile astea" imi soptește Senon

,,Ce a avut Zack în cap când a vândut asemenea marfa unui mucos de 17 ani?"spune unul dintre ei revoltat.

,,Păi daca 'chipesul de tine' nu ii oferea sfarșitul vietii sub o cada,puteam sa il intrebăm"ii replica cu un aer ingamfat,partenerului sau.

,,Stii ca nu ar fi vorbit.Dumnezeule,casa asta e imensă,ar fi putut sa ascundă oriunde marfa,iar noi sa nu o gasim niciodata"spune acesta cu o urmă de dezamagire in voce.
Eu si Senon stam cu sufletul la gura sperand sa scapam cat de cat vii.Se apropie de dulap,am belit-o.

,,Eu sar pe asta ,tu pe partenerul lui,indicat ar fi sa folosesti katana,sa nu atragem suspiciuni"spune Senon mai precaut ca niciodata.

,,Nu pot sa omor.."spun pe un ton stins.

,,Ba sigur ca poti,ori mori tu,ori ei,si ar fi ok sa nu mori"

,,Dar.."fraza-mi este intrerupta de un scârtâit al dulapului,care imi indica ca am fost demascati.Din reflex,ridic pistolul si fara sa mã uit,apăs pe tragăci,cel din fața mea fiind la pamant.Văzand ca imi reuseste,al doilea glonț il ofer partenerului sau.

,,Mă poți lăsa pe mine de aici,nu te îngrijora"mă anunta Senon eu dând din cap afirmativ,dar nu aveam să il las asa.Imi scot katana,privind increzatoare,si in secunda următoare,imi închid ochii,nu pot privi asta,iar lama kataneu fata contact cu pieptul sau strapungandu-l.Imi las mana moale lăsănd arma sa pice la pământ,ru inca cu ochii închisi,mirosul de sânge puternic inundandu-mi simturile,in acelasi timp oferindu-mi placere,dar ma ingrozea gandul ca tocmai am ucis pe cineva.

,,S-a terminat" mă anunta Senon pe un ton scandat,usurat.

Îmi fac curaj sa deschid ochii,încercand sa mi adaptez la imaginea morobida.Sângele se scurgea pe parchetul lucios,până ajunge să îmi inunde bocancii.Privesc scârbita sangele ce curgea sioaie de pe lama armei mele,aterizand pe parchet.Mă uitam cand la cadavre cand la Senon,acesta aruncandu-mi priviri de ,,imi pare rau".Ies hotarata,Senon privind nedumerit cum mă îndepartez,coborand in graba treptele care imi stau fix in cale,imediat ce ajung la parter caut ceva incapator.Universul tine cu mine si dau de bucataria frumos  mobilata,pe gusul unei doamne cu gusturi rafinate,ca apoi sa imi sara in ochi un sul de saci imensi.Urc in graba,Senon la fel de confuz,asteptand cu  în sold.Sotoceam in geanta mea niste mănuși,aruncandu-i-le,aruncandu-mi priviri tot mai confuze,dandu-mi o stare naspa.Îi arunc si sacii de gunoi,eu fiind pregatita sa ma apuc de treaba.

,,Alex.."spune acesta oftand.

,,Ce ,doar nu ai vrea sa ii lasam aici,trebuie
sa curatăm in timp record"spun eu mai simtind cum adrenalina din sange ajunge sa imi creasca.Eram super agitata.

,,Nu...
..........................................................................
Asta e un capitol putin mai lung,planuiam  sa il fac si mai lung dar e ora 02:30 si mor de somn=)))
Pai bye all
Si mai mult cancer data viitoare=)))glm