Warrior Cats

Capitolul 3

Pisicile s-au trezit,iar cei trei războinici erau bucuroși. Au trecut de noaptea în care trebuiau să apere clanul lor iubit. Foștii mentori au venit spre proaspeții războinici.
-Cum este să fii războinici?se auzi torsul lui Răsărit Strălucitor.
-E super!mieunară toți trei de-o dată.
-Aripă Neagră!spuse Inimă Sfâșiată. Putem merge la vânătoare?
-Nu știu! Chiar dacă sunteți războinici,nu aveți experiență.
-Vii tu cu noi? Te rog!mieună Blană de Urs.
-Voi veni eu cu voi!spuse Răsărit Strălucitor.
-Mulțumim!spuse Picior de Șarpe atingând cu botul coapsa războinicei.
-Haide! Nu avem mult timp la dispoziție!
Războinicii flămânzi dispăruseră din luminiș. Răsăritul nu întârzie să apară,iar Inimă de Bursuc organiză toate patrulele.
-Aripă Neagră! Unde sunt Răsărit Strălucitor și tinerii războinici?întrebă Inimă de Bursuc cu o privire nelămurită.
-Au plecat la vânătoare.
-Bine! Tu,adună câteva pisici cu care să mergi în patrula de dimineață!
-Am înțeles!
I-a luat pe Ploaie Rece și Labă de Șoarece. Au părăsit tabăra mergând printre ferigile stufoase. Pe lângă granița cu Clanul Aripilor,se simțea un miros de Blană Gri(lup).
-Ce e cu mirosul ăsta?!întrebă Labă de Șoarece.
-Blănuri Gri!mârâi Aripă Neagră.
-Ce sunt ălea?
-Sunt un fel de câini,ca mingile ălea de blană de Două-picioare,doar că sunt uriaș și sunt sălbatici. Nici două-picioare nu se apropie de ei. Să nu mergeți aproape de ei!
-Mai simt miros de pradă!spuse Ploaie Rece. Dar e deja moartă...
Se duse spre granița cu clanul rival,iar acolo erau păsări moarte. Chiar atunci,o patrulă din Clanul Aripilor se zări. Mârâieli neplăcute se auziră
-Clanul Lunii! Ce s-a întâmplat aici?întrebă Blană de Pumă,războinic din Clanul Aripilor.
-Ce este asta?mârâi Ochi de Bufniță,secundul,dând cu o labă într-o pasăre sfâșiată.
Ochi Verde,fratele pisicii vraci din clanul rival,a înclinat capul în semn de salut.
-Nu noi am vânat astea!spuse Labă de Șoarece.
-Atunci cine?spuse Ochi Verde.
-Nu fii minte de șoarece,normal că cei din Clanul Lunii au făcut asta!mârâi Blană de Pumă. Iar asta înseamnă luptă!
Aripă Neagră se uită la Labă de Șoarece care înțelesese din priviri ce trebuia să facă. Micul motan alergă pe cărarea care duce spre clanul său. Între timp Ochi de Bufniță alerga spre Clanul Aripilor să aducă întăriri. Celelalte pisici se luptau cu încrâncenare. Ura dintre ele le creștea adrenalina care le curgea prin vene. În curând,locul avea un iz de sânge proaspăt. Întăririle din ambele clanuri nu ezitară să apară și lupta continuă. Tot locul era plin de ghemotoace de blană și pete de sânge. Picuri mici de ploaie își făcură apariția aducând nori mari și negri. Totul părea înfricoșător! Smocuri de blană zburau peste tot. Praful se ridică amestecându-se cu celelalte mirosuri. Un tunet brăzdă cerul atingând un copac care se înclina ușor spre pământ. Pisicile speriate s-au dat,dar una nu a putut să se dea la o parte.
-Ochi Verde...!șopti Blană de Pumă.
Nimeni nu se mai mișca sau respira. Era ceva groaznic! Ochii motanului rămaseră deschiși,de parcă văzuse un monstru! Încă un tunet se repezi spre pământ,acesta atingând granița.
-Este un semn!strigă una dintre pisici.
-Clanul Stelelor nu mai vrea să ne luptăm!răspunse alta.
Nimeni nu mai aștepta. Toți se duseseră la clanurile lor. Doar Ochi Verde mai stătea acolo înspăimântat.