Dragoste in bataia vantului

Capitolul 2

Drumul spre casa a fost unul linistit in care nu am reusit sa mai scot nici un cuvant fiind inca imbujorata. Tot ce reuseam era sa-i arunc cate o privire pe furis brunetului cu ochi verzi.
A doua zi ma trezesc maraind auzindu-mi telefonul. Era Sebi ce avea chef de o cafea. Ma imbrac cu primele haine ce le gasesc imi fac ghiozdanul pentru ca dupa amiaza intram la scoala si pornesc in spre casa lui.
Ochi mi se fac cat cepele cand pe drum ma intalnesc cu un baiat inalt bine conturat si cu doi ochi verzi adormiti, era Cosmin se indrepta si el de asemenea la sebi pentru cafea.
-Buna. Te duci la Sebi? intreaba el iar eu ii fac un semn ca da. Trebuia sa ma anunte nu va mai deranjam
Un ras zgomotos sparge linistea dimineti.
-Pe mine si pe Sebi? Din ce sa ne deranjezi din a ne bea cafeaua si de al asculta cum se plange ca e sigur?
-Bine. Daca nu deranjez o sa vin si eu.
Cam asa au trecut si restul zilelor din acea saptama. Eu ma duceam la Sebi cu brunetul si ne petreceam timpul razand de dramele lui imaginare.
Lunea urmatoare primesc un telefon pe la 8:30 si cand raspund imi scapa vreo 3 injuraturi pentru ca am fost trezita dar sunt intrerupta de vocea seriosa a lui Sebi.
-Bai i-a lasa tu injuraturile ca vreau sa vorbim.
-Da fata mea , te ascult. Ii spun eu pe un ton usor iritat
-Am vorbit cu Cosmin si mi-a zis ca te place si ca ar vrea sa fiti impreuna.
-Da sigur si mama e pe Marte si aduna castraveti. Ii raspund deja iritata ca ma trezise din somn si pe deasupra mai avea si chef de glume.
-Ba eu vorbesc serios, eu te ajut cu el dar tu trebui sa ma pui in contact cu prietena ta Adelina.
-Fata mea daca voiai sa te ajut cu Adelina trebuia sa-mi spui nu sa inventezi prosti.
-Bine nebuno lasa ca vezi tu. Zicandu-mi asta imi inchide telefonul.
M-am pus inapoi sa dorm dar numai gandul ca ochisori verzi vrea sa fim impreuna imi provoca fluturi in stomac.
Stau in pat si imaginatia mea zboara departe la gandul de a avea o relatie cu el.
Se face ora de plecat la scoala iar eu ma chinui sa ma imbrac si sa plec. Pe drum primesc un mesaj in care Sebi ma anunta ca dupa ore vine cu Cosmin sa ma ia de la scoala.
Din acel moment mintea mea s-a blocat si nu s-a mai gandit decat ca aveam sa-l intslnesc iarasi.
Ultima ora a fost un cosmar...timpul parea ca sta in loc. Cand s-a sunat de iesire am si iesit val vartej din scoala cautandu-i cu privirea pe cei 2 crai de la rasarit.
Am mai stat cam o jumatate de ora in fata scoli timp in care Sebi ii povestea viata lui, Adelinei si apoi am mers spre casa.
Rutina a continuat pana joi cand Sebi s-a decis sa faca miscarea fata de Adelina si ne-a facut sa-l asteptam 2 ore. Intre mine si Cosmin au avut loc cateva apropouri.
-Tu de ce nu-ti scoti prietena in oras cu noi. il intreb sa vad daca Sebi m-a mintit sau nu.
-Nu am ce prietena sa scot. Sunt singur
Auzul acestor cuvinte a fost precum sunetul clopoteilor pe timp de iarna cand vin copii cu colindetea.
-Nu te cred. Un baiat ca tine sigur are prietena.
-Nu am prietena dar imi place o fata destul de mult
.-Spune-mi mie cine e poate o cunosc.
-O cunosti.
-Hmmm...e de la mine din scoala?
-Da.
-E de la mine din clasa?
-Da.
Si asa am inceput sa-i enumar toate fetele de la mine din clasa mai putin pe mine raspunsul lui fiind la toate nu.
-Nu are cum.Astea sunt toate fetele de la mine din clasa.
-Nu. Ai uitat-o pe cea mai frumoasa.
La auzul acestor vorbe inima mea a inceput sa bata atat de tare incat am crezut ca vrea sa iasa din piet si sa se duca sa-l sarute.
Am mai tinut-o asa un pic pana cad vocea suparata a lui Sebi ne anunta ca e timpul sa plecam. Pe drum in spre casa am aflat ca fusese refuzat.