Dragoste in bataia vantului

Capitolul 6

Linitea era atat de intensa incat ma facea sa cred ca eram singura pe scara, doar ca imediat ce ridicam privirea din pamant vedeam cel mai frumos trup.

Asteptam cam 10 minute si observand ca Andrei nu da tente sa apara brunetul sparge linistea;

-Stiu ca poate e o intrebare deranjanta dar chiar am nevoie de o lamurire

-Te ascult.(spun cu capul in pamant fiind prea rosie pentru al ridica)

-Noi ce suntem?

-Tu ce vrei sa fim?
-Nu conteaza numai ce vreau eu o relatie necesita 2 persoane.
- Ai drepate dar nu conteaza ce vreau eu. Tu ai fost cel care a mentinut distanta intre noi doi ieri
-Am mentinut distanta pentru ca mi-ai refuzat sarautul.
-Nu am facut asa ceva.
-Ba da. Cel putin asa a parut. Si nu e prima data cand nu sunt sigur ca vrei
-Poftim? Ce te face sa crezi asta?
-Stiai foarte bine ca apropourile erau pentru tine si totusi le-ai refuzat, cand te-am intrebat daca vrei sa fim impreuna nici nu am fost sigur ce mi-ai raspuns si ieri cand sa te sarut ai intors capul
Realizand ca are drepate constiinta mea incepe sa ma injure si sa imi dea o serie zdavana de palme imaginare.
-Nu asta a fost intentia mea.
Distanta dintre noi se micsoreaza iar bratele lui ajung sa-mi inconjoare talia. Ramanem fata in fata la o distanta de cativa milimetri iar dorinta mea de ai ii degusta buzele aromate este aproape irezistibila.
-Urmatorul meu pas depinde doar de tine. De ceea ce ma vei face tu sa inteleg.
Ametita de fericire si imbatata de parfumul lui ma las condusa de instinte si ma trezesc cu capul in scobitura gatului lui iar cand imi ridic privrea primesc un sarut ce a fost resimtit precum o ploaie intr-o zi caniculara de vara
Ne desprindem din sarut in momentul in care il observam pe Andrei cum ne privea cu un zambet pana la urechi.
-Bine cu fata asta ca daca stateam dupa tine ma usuram in 5 ore.
La auzul acestor vorbe incepem sa radem si ne desprindem din imbratisare doar atunci cand Andrei vrea sa ii verifice progresul si lui Sebi.

Ajunsi iar pe banca ii observ pe cei 2 porumbei imbratisati si savurandu-se unul pe altul cu o pofta ce te facea sa crezi ca e ultimul sarut inainte de moarte.

Incepem sa vorbim despre cele mai banale lucruri dar timpul trecea ca vantul cand se apropie o tornada , si asa ne trezim cu Andrei care se ridica de pe banca anuntandu-si plecarea.

Am ramas 4 dar pentru mine nu conta in mintea mea eram doar eu si zeul de langa mine. Ne tachinam, ne imbratisam, ne mai si harjoneam. Au fost cele mai frumoase momente si cu greu m-am ridicat de pe banca cand intunericul noptii ne-a adus aminte ca trebui sa ne indrepatm in spre casa. 

Drumul in spre casa a fost o agonie. Imi era frica sa ajung acasa deoarece aveam impresia ca in momentul in  care ma va lasa in fata porti ma voi trezi din vis iar ziua de azi va disparea.