Capitolul 4

366 5 0
                                    

Linistea si tensiunea ce se asternuse nu era sparta decat de vaicarelile lui Sebi despe viata lui cea cruda. Cosmin evident nervos de situatia in care se afla, incepe sa isi verse draci pe Sebi. Intr-o izducnire a mea pun un picior pe Cosmin iar mana i-o pun la gura si ma uit incruntata la el. El intelege aluzia si se potoleste, dar eu raman cu piciorul peste dansul dar imi retrag mana. Au umat alte cateva repetari ale gestului de mai devreme si faptul acesta ma facea sa cred ca-i plac atingerile mele de aceea incepeam sa ma apropi din ce in ce mai mult.

De o data ma trezesc cu o mana dupa spatele meu si il aud pe Cosmin injurandul pe Sebi "Lasa ma in decedati mamei tale ca toate trec" dar mana lui nu se retrage se opreste si ma inconjoara ramanand cu palma deasupra fundului ce in urma cu ceva vreme il admira cum admira un critic de arta o pictura.

Stiu ca nu era ceva ne mai vazut sau simtit dar atingerea lui ma facea sa urc la cer si jur ca incepusem sa ma imprietenesc cu astronautul ce isi repara statia spatiala. El ma strangea din ce in ce mai tare iar distanta dintre noi s-a facut atat de mica icat simteam cum respiratiile ni se contopeau.

Sebi observa apropiierile dintre noi si asta il enerveaza si mai rau si decide sa plece acasa.Vestea ma intristeaza crezand ca si Cosmin v-a pleca cu el dar un zamet ce imi scotea canini ascutiti si albi mi se zareste pe chip cand il aud pe Cosmin spunand ca ramane sa mai stea cu mine si sa ma duca acasa.

-Hai sa mergem sa ne plimbam. adaug eu cand linistea devine mai apasatoare.

-Hai ca am amortit pe banca.

Ne ridicam de pe banca si mergem incet catre un parc din apropiere. El se apropie de mine si ma ia intr-un mod stangci de mana (da' jur ca a fost cel mai adorabil fel in care am putut fi prinsa de mana). Ajungem in parc iar mainile noastre isi dau drumul doar pentru a ma urca eu pe o banca.

-Sunt mai inalta ca tine. Saccccc saccc saccc (sa ne intelegem sunt o miniona de 1.57 sa fiu mai inalta ca cineva e o chestie destul de rara)

-Ai drepate.

 In a doua secuna mainile lui imi prind talia,ma ridica si ma invarte. Cand ma lasa jos ne oprim privirile unul catre altul si ne sarutam. Sarutul acela nu o sa-l uit toata viata. A fost plin de dorinta, pasiune, intensitate dar mai presus de toate perect. Cand ne desprindem din sarut se uita la fata mea rosie si ma mangaie pe cap spunandu-mi: "Hai copilas sa te duc acasa. E deja tarziu."

Drumul l-am parcurs de mana si m-i sa parut atat de scurt. Ma rugam cu fiecare pas facut sa se mai adauge inca zece. Ajunsi in fata porti ma saruta pe frunte si imi spune: Noapte buna copilas sa dormi bine. Intru in casa si mama imi observa imbujorarea dar prefer sa o ignor si sa ma duc in camera mea pentru a retrai din nou aceasta zi minunata.

Dragoste in bataia vantuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum