Regina Întunericului

Capitolul 13

               Cât timp cei doi vorbeau, am mers să fac un duș. Acum lăsând apa fierbinte să curgă peste corpul meu. Eram în infern. Prietena mea ce-a mai bună este captivă pe undeva, eu am fost răpită și bătută de un nenorocit, iar acum cei doi bărbați din viaţa mea sunt de aceeași parte, iar eu la mijloc. Aș vrea să numai exist, aș vrea ca întunericul nopții să mă înghită, nu-mi doresc să mor, doar să dispar.. măcar pentru un timp. Un sentiment negru îmi apasă pe inimă, cred că se v-a întâmpla ceva rău. Mama îmi spunea mereu când eram mică, să ma feresc de oamenii cu gânduri întunecate. Eu cred că eram printre ei, nu îi cunosc pe niciunl dintre acești bărbați, nu le știu gândurile, nu le știu trecutul.. Simt că am devenit mai rece, că inima mea a îngheţat acum de tot, mă simt ca o străină printre niște corpuri negre.

                 După ce am ieșit de la duș, mi-am înconjurat corpul întrun prosop. În camera mea, Zlatan era așezat pe pat, gânditor. Când m-a văzut i-a apărut un zâmbet pe față.

B: "S-a întâmplat ceva?"

Z: "Nu, doar că nu vroiam să te bag și pe tine în asta, tu nu meriți asta."

B:" Zlatan, m-am băgat singură în asta, sunt bine, o să rezist."

            Se ridică și mă îmbrățișează. Era atât de minunat omul acesta, mă făcea să ma simt bine chiar și în cel mai rău moment. Se depărtează, mă privește o clipă, iar apoi mă sărută. Îmi devora buzele cum doar el știa.

             În clipa următoare, Nick intră în cameră și ne vede sărutându-ne. Mă despart din sărutul lui Zlatan și îl privesc. Era distrus, se vedea pe fața lui dezamăgirea și tristeţea. Nu zice nimic și iasă val-vârtej din cameră și Zlatan după el. Ce am făcut? Acum l-am pierdut difinitiv, l-am dezamăgit în cel mai rău mod posibil. El încerca "să mă salveze", iar mie nici că mi-a păsat. Dacă mi se întâmpla asta înainte cu 3 luni nu mă interesa, eram imună, dar acum.. acum mi se rupe sufletul în mi și mi de bucăţele. Ce am devenit? Nu mă mai recunosc.

                 M-am îmrăcat într-o pereche de blugi rupți și un tricou mulat, iar apoi am ieșit din cameră să-l caut pe Nick, merita o explicaţie. Mă îndrept către birou, iar el nu era acolo, când să cobor la parter, Nick urca. M-a privit o secundă cu dispreț și și-a continuat drumul. L-am prins de mână, oprindu-l.

B: "Nick lasă-mă să-ţi explic!"

N: "Nu am nevoie de nici o explicaţie. M-ai trădat, te-am iubit, dar ție nu ţi-a păsat..."

B: "Nu este adevărat, ţin..."

N:" Să nu îndrăznești să mai spui nimic. Lucrez cu Zlatan acum, nu îl învinovăţesc cu nimic, este doar vina ta. O să ne vedem des, dar nu mai avem ce vorbi. Noi nu ne mai cunoaștem din momentul ăsta". Spune și pleacă.

            O lacrimă mi-a udat obrazul, cuvintele lui m-au înjunghiat în inima, au fost ca o sabie de foc ce mi-a străpuns inima. " Nu aprieciezi până nu pierzi", da așa era, doar acum mi-am dat seama cât de mult îl iubeam. Am fost prea încăpățânată să pot da frâu liber sentimentelor, iar acum l-am pierdut.

               În ziua următoare, tot nu știau nimic de Izzie. Îmi era frică să nu-i fi făcut  nemernicul ăla ceva rău. Era singura mea prietenă, era ca și sora mea, singura ființă de pe pământ care mă înţelegea.

               Zlatan mi-a înapoiat telefonul, iar eu mi-am sunat părinţi să știe că sunt bine. Șașa nu le păsa lor prea mult, dar totuși mi-au dat viață și m-au crescut și pentru asta îi respect.

                După aceea am mers să mănânc ceva, deoarece cred ca de 2 zile numai mâncasem cum trebuie. Merg la bucătărie și încep să pregătesc o lasagnia și pentru băieți. După ce am terminat i-am spus lui Zlatan să vină să mănânce împreună cu Nick. Dar a venit doar el, deoarece Nick nu a vrut. Nu vorbise cu mine deloc, mă evita tot timpul. Nu puteam să-l învinuiesc pentru asta, dar ce făcea el mă durea al dracului de tare.

              Masa a decurs în liniște, eu eram îngropată în gândurile mele...

Z:" Beverly, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat cu Nick, nu am vrut asta, vroiam să te hotărăsti tu, dar nu pot sta departe de tine nici măcar o secundă"

B:" Zlatan nu te mai învinui. Este doar vina mea."

                    Am mers în camera mea și mă gândeam la Zlatan, numai eram sigură de nimic acum, oare îl iubeam pe bărbatul ăsta? Nici eu numai știam. Mă uitam la telefon și am zis să încerc să o sun pe Izzie. Dau apelare și cineva răspunde.

B:" Izzie, tu ești?"

- "  Izzie nu o să mai fie pentru mult timp" Spune o voce de bărbat.

B:" Joe, nenorocitule ce i-ai făcut? Las-o în pace" Strig la el.

J:" Nu merge așa, păpușă! Vino aici singură și am să-i dau drumul, dacă vi însoţită, Izzie o să moară"

B:" Vreau să o aud pe Izzie întâi!"

- Beverly, ajută-mă te roooog! Țipă Izzie plângând. Și închide.

              Nemernicul acela, dacă o atinge îl omor. Cum poate face atâta rău? Este un om fără inimă. Câteva secunde mai târziu primesc un mesaj cu locația. Asta era în mâinile mele, trebuia să fac ceva...