Trecuseră deja 2 săptămâni, iar eu nu vorbeam, nu mâncam și în niciun caz nu mă dădeam jos din pat. Auzeam șușotelile celorlalți, dar nu mă interesa ce spuneau, eram imună. Eram undeva în întuneric, adânc. Acolo nu vedeam numai scenele cu părinți mei și când l-am împușcat pe Joe. Oare am ajuns în iad? Aceste scene se învârt mereu și mereu în mintea mea.
Z:" Iubito.. îmi pare rău că te-am băgat în asta, îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Nu am dorit niciodată să fie așa. Speram să fim fericiți. Te iubesc atât de mult."
I-am răspuns cu tăcerea. L-am privit preț de o secundă, apoi m-am întors în întunericul meu. M-au lăsat toți în pace. Asta și vroiam.
A fost o noapte lungă, nu am dormit deloc, m-am tot gândit la diverse lucruri și apoi... Am realizat că nu merit asta, nu merit să stau ascunsă în întuneric. M-am dat jos din pat și am mers să mănânc ceva, după aceea m-am schimbat și statem în sufragerie. Când s-au trezit restul, se uitau la mine ca la o fantomă.
Iz:" Bev, ești bine?"
B:" De ce nu aș fi? Sunt foarte bine"
Zlatan s-a așezat lângă mine și m-a luat în brațe.
Z:" Dacă vrei pot suna un psihiatru."
B:" Nu, mersi. Nu sunt nebună"
CITEȘTI
Regina Întunericului
Teen FictionIubirea este aroma preferată, pe care o alegi mereu, ea este pata de culoare, într-o lume alb negru. Beverly este o fată rebelă de 18 ani, care își caută un rost în viață, iubirea pentru ea nu înseamnă nimic. Viața ei ia o întorsătură miraculoasă du...
