Capitolul 3:Medalionul

135 11 1
                                    

Sper sa va placa :)))

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul 3:Medalionul

Imi deschid incet ochii.Imi sterg lacrimile de pe obraji.A trecut mult timp de cand nu i-am mai vazut pe parinti.Mereu m-am intrebat:unde sunt ei acum?,care este motivul pentru care m-au lasat la domnul Reizei?Ma ridic de pe pat si ies pe hol.Nimeni.Continu-i sa merg pana in josul scarilor.Ajung in sufragerie.Nimeni.Merg la canapea,pe ea erau o carte cu mai multe ''semne'' si un medalion.I-au medalionul in mana.

-Sensei ar fi suparat daca te-ar vedea umbland cu lucrurile lui....

Ma intorc repede.Era Kito.Respir usurat.

-Eu doar…adica....eu nu…,observ ca incep sa ma balbai si ma opresc din vorbit.

-E in regula,il aud pe acesta apropindu-se de mine.

-Nu am facut nimic….

-Stai linistit ca nu o sa-i spun nimic.Am vazut de multe ori medalionul la fel si cartea,spuse Kito uitandu-se la mine.

-Sti ceva despre acestea?intreb eu.

Acesta dadu din cap in semn ca nu.Se uita la mine si zambi.

 -Eu trebuie sa plec.Ne vedem mai tarziu,spuse in timp ce ma saruta pe frunte.

Acesta iesi pe usa.I-au medalionul si cartea de pe canapea ,si merg la etaj.Cand ajung in fata usii domnului Reizei aud voci venind din spatele usii.Deschid incet usa.In incapere erau mai multi barbati,baieti putin mai mari decat mine si domnul Reizei.Toate privirile erau atintite asupra mea.

-Ma scuzati,il caut pe Sensei,spun eu putin rusinat.

-Sensei este in biblioteca.Keito,ei sunt oaspetii de la ’’Academia Night ’’vor sta aici pentru ceva vreme si vreau ca tu sa le prezinti casa.

Imi maresc ochii.Niciodata nu facusem asta,cu toate ca lucram aici si nu prea stiam ceea ce trebuia sa le spun despre casa.Cu toate acestea dau afirmativ din cap.

-Te voi chema eu,spuse el cu o voce calma.

Ies din incapere si merg spre biblioteca.

**In biblioteca**

Ma apropii de Sensei cu pasi repezi,acesta uitandu-se la mine,zampind.Ii intind medalionul si cartea stiind ca nu aveam voie cu ele.Ma uit la el si ii spun:

-Erau pe canapea si am vrut sa ti le inapoiez eu.Nu te-ai suparat,nu?

Le lua din mana mea si imi multumi.

-De unde ai stiut ca sunt aici?

- Am fost la domnul Reizei si mi-a spus ca esti aici.Apropo au venit cei de la ’’Academia Night’’si m-a lasat pe mine sa le arat casa ,spun eu bucuros.

-Daca ai nevoie de mine sti unde ma gasesti.

Ies pe hol.Ma uit la ceas.Era ora 17:45.Merg pe hol.Dintr-o data aud cum cineva ma stiga.Ma intorc.Era Misaki.Alearga spre mine.

-Aici erai.Domnul Reizei te asteapta in biroul lui.

***In fata usii unde era biroul Domnului Reizei***

Deschid usa si intru in incapere.Toate privirile erau atintite asupra mea.

-M-ati chemat?,spun eu uitandu-ma la el.

-Intra.Keito.Dupa cum ti-am mai spus,tu ii vei conduce spre camerele lor ,dar mai intai le vei arata imprejurimile.

Dau afirmativ din cap. Dupa ce i-am condus in camerele lor ma intorc inapoi in hol.Continui sa merg pana il vad pe Makoto cu ochii inchisi pe balansoar si ascultand muzica,pe geam.

***Ajuns la Makoto***

-Buna.Pot sa stau aici?,spun aratand spre balansoar.

Nu spune nimic.Ma asez langa el.Pe Makoto l-am vazut prima data cand eram mai mic,la ziua mea si cand i-am vazut pentru ultima oara pe parintii mei.

-Makoto?,spun vazand-ul nemiscat de ceva timp si ascultand muzica.

Vreau sa ii iau o casca din ureche,dar dintr-o data simt cum sunt prins de mana si in cateva minute eram sub Makoto.Ma priveste timp de cateva secunde apoi se apropie usor de gatul meu, sarutandu-l.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 12, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Zambet de trandafirUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum