O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 14

Raven Moon
     Ajungem la secție, unde o să mergem către Douglas, pentru a afla dacă Andrew Burks a avut legătură cu uciderea lui Scarlet Rose. Chiar nu îmi convine să mă întorc la Douglas, nu după scena aia de la restaurant. Dar acum nu este vorba de mine, așa că trebuie să mă comport ca atare.
       — Raven, nu ești obligată să vi.
       — David, acum avem un caz, nu mei e loc pentru "Nevoile lui Raven". Acum hai să mergem, până nu vine Dawson.
      
    Mergem grăbiți, dar precauți către laboratorul lui Douglas " Distrugătorul de inimi". Ok, poate că nu mi-am revenit complet.
        — Raven, spuse Douglas cu ochii mari și îngrijorați. Este chiar o surpriză să te văd.
       — Lasă asta, Douglas, avem treabă și este una urgentă.
       — Ok, păi...despre ce este vorba?
       — Mai știi atunci când ne-au spus că Andrew Burks este tipul cu mașina furată?
      — Da, David. De ce?
     David înmânează probele găsite prin cabană.
        — Toate aceste probe sunt pe numele lui Andrew Burks. Credem că și-ar fi înscenat furtul mașinii că să scape cu mâinile curate. Ai putea să ne spui adresa tipului?
        — Da, Raven. Este pe strada Middlebrook nr. 42.
         — Mulțumesc. Hai David, să mergem.
   
      O rupem la fugă, dar mâna lui Douglas mi se oprește pe umăr. 
         — Raven, pot să vorbesc cu tine?
         — Știi Douglas, ne cam grăbim, așa că...
         — Doar un moment Raven, vreau să clarific lucrurile.
    Sunt numai urechi.
         — Raven, mai întâi de toate, îmi pare extrem de rău de incidentul de la restaurant, sunt un mare idiot.
         — E în regulă, spun cu o voce tremurândă.
         — Ba nu, nu e. Îți pot citi tristețea din ochii tăi mari și albaștrii. Chiar sunt un mare nemernic, chiar nu am vrut să te rănesc. Chiar nu am vrut sa se întâmple așa ceva.
        — Douglas...
        — Doar ascultă. Adevărul este că...știu că o să mă înjuri acum, dar adevărul este că am avut o aventură cu acea brunetă. Am cunoscut-o acum două săptămâni. Apoi m-am cam dezinteresat de ea. Eu voiam iubire adevărată, ea voia doar bani. Așa că am pus capăt relație. Desigur că ea a făcut crize și a plecat. Apoi am început să te cunosc pe tine, ești o fire de treabă, ești o persoană săritoare, îți pasă de ceilalți, ești deșteaptă. Mi-am dat seama că tu ești persoană potrivită pentru mine. La restaurant, se pare că bruneta a vrut să se răzbune, știa de noua mea relație, așa că a făcut asta din gelozie. Crede-mă, nu am vrut să îi răspund la sărut.
      — Dar totuși i-ai răspuns, spun cu o voce rănită.
       — Știu, chiar îmi pare rău. Raven, cred că îți cer cam mult, dar ai putea să îmi dai o a doua șansă și să mă ierți?
    
    După ce mi-a povestit astea, chiar că mi s-a pus un ditamai nodul în gând. Chiar voiam să îl iert, dar inima mea este foarte distrusă. Apreciez faptul că este sincer, dar asta l-a transformat într-un mega-distrugator de inimi.
     — Douglas, și eu m-am gândit la același lucru, că ești un tip de treabă. Demult te-am plăcut, dar mi-a fost prea rușine să recunosc. Când m-ai invitat la întâlnire, m-am simțit atât de fericită. După scena aia din restaurant, mi-am schimbat părerea despre tine. Chiar m-ai distrus. În seara aia s-a derulat în minte numai imaginea cu tine și cu acea tipă sărutându-vă. Apreciez că ai fost astăzi sincer cu mine. Douglas, chiar aș vrea să te iert, serios. Dar nu pot, mi-ai frânt inima în milioane de bucățele. Îmi pare rău, dar nu te pot ierta, nu îți mai pot da nicio șansă. Rămas bun!
  
    Și fug, fug din calea lui. Era cât pe-aici să plâng, dar am decis să fiu puternică.
      — Raven, ești ok?
      — Da.
      — Ești sigură, Raven?
      — Sunt sigură David, doar hai să mergem.