Destinul Adrasteei

Prolog

In vremuri de demult, zeii, vrajitoarele, vampirii, varcolacii, dragonii sau orice alte creaturi mistice, isi aveau locul pe acest pamant. Oamenii credeau in ele, se temeau de ele, le venerau pe unele sau le vanau pe altele, iar asta le facea prezenta simtita in orice moment al zilei.

Personajele mitologice isi aveau fiecare locul si misiunea lui...Afrodita, era cunoscuta pentru frumusetea ei ravasitoare. Porumbeii, sceptrul si mitra erau simbolurile ei, iar cei ce o venerau, ii aduceau ofrade si cresteau porumbei pentru slavirea ei. Ares, primul ei amant, era unul din zeii ce creeau panica si teama oriunde era pomenit. Zeu al razboiului si al varsarii de sange, este unul din fii lui Zeus. Cea care il putea intrece in frica pe care o simteau oamenii la auzul numelui ei, era Herra, sotia lui Zeus si zeita a casatoriei. Paunul este simbolul ei, pe langa sceptru si diadema.

Erau prezenti si Hades, zeul infernului si conducator al mortilor, Poseidon, zeul apelor, cutremurelor si cailor, Atena, zeita intelepciunii, razboiului si mestesugarilor, insa cel care ii conducea, care ii stapanea sau pedepsea, era stapanul lor, Zeus. Fiul lui Cronos, zeu al cerului si al trasnetelor, frate al lui Poseidon si Hades, sot al Herrei, are ca simboluri fulgerele, uliul si stejarul.

In aceasta lume magica, pe langa maretii zei, vrajitoarele isi aveau si ele locul lor. Temute, acuzate pe nedrept, haituite sau arse pe rug, vrajitoarele au ramas o parte importanta a lumii. Insa erau putini cei care le apreciau pentru puterile lor de vindecare, ele trebuind sa se ascunda, pentru a nu fi omorate.

Biserica, inca din vremurile mitologice, acuza actele de vrajitorie, considerand actul magic ca fiind impur. Oamenii organizau vanatori de vrajitoare, iar cei care inca nu isi descoperise vocatia, deveneau vanatori si cereau recompense grase pentru a scapa lumea de raul magic.

Dar ei nu erau singurii vanatori. Cei cu adevarat de temut erau vanatorii creaturilor noptii, vanatorii de vampiri. Vampirii sau sugatorii de sange cum mai erau numiti, si asta datorita subzistentei prin hranirea cu sange de la creaturi vii, in special sangele oamenilor, erau cei care creeau panica in randul oamenilor, cei care omorau pentru placere, seduceau si se hraneau fara rezerve, fara mila. Oamenii apelau la ajutorul vanatorilor, dar neincrederea si frica ii facea ca dupa lasarea intunericului sa nu mai iasa din case, sa inchida obloanele micilor casute si sa spere ca vor scapa vii sau neatinsi de creaturile noptii, iar singurii pe care ii mai gaseai dupa ce soarele apunea, erau neinfricatii vanatori, cei care ii studiau si le aflau punctele slabe, luptand cu ei, uneori invingand, prin renumita tepusa de lemn infipta in inima, iar alteori murind incercand. Insa cei care erau cu adevarat dusmanii vampirilor, erau marii lupi sau varcolacii. Fiinte fabuloase, demoni care mananca Soarele si Luna, copiii noptii, se transforma atunci cand este luna plina si ies la vanatoare, iar uneori vanatoarea este una de vampiri. Varcolacii puri erau mult mai mari ca si dimensiuni, decat cei transformati in urma unei muscaturi, numiti si varcolaci hibrizi sau lycantropi. Oameni normali in zilele obisnuite, acestia se transformau in lupi in timpul Lunei pline sau asa credeau unii, insa realitatea era alta...

********************************