4.M-am înșelat...

116 13 1
                                    


Deodată ușa se deschide și o fată intră...
Ea:Iubitu...le...*se uită în lacrimi la noi*
Jason:Eu...
Ea:Ți mă înșeli!! Nu îmi vine să cred!Ești un mincinos! Mi-e îmi făceai așa! Și de când ți-o tragi cu propriile marionete??
Jason*se ridică din cadă și se apropie de acea fată*:Stai, ai înțeles greșit...
Ea*îi trage o palmă peste față*:Ești doar un mincinos!! *spune și trântește ușa*
Eu*ies din apă și iau un prosop pe care îl pun în jurul corpului ud*:Foarte frumos...
Jason:Voiam să mă despart de ea...
Eu:De aia i-ai spus că a înțeles greșit, nu?
Jason:Serios!!*se uită în ochii mei*. Nici nu o iubeam!
Eu*îi trag o palmă peste față*:Nu te cred...te rog frumos ieși și lasă-mă să mă spăl...*spun cu o față foarte serioasă*
Jason: Dar...
Eu:Fără niciun dar...
Iese pe ușa și o închide în urma lui.
Îmi fac un duș încercând să mă calmez...

După ce termin dușul

Ies din baie și observ că Jason nu e în cameră. Asta e o oportunitate. Iau un rucsac pe care îl văd într-un colț al camerei și pun în el un cuțit, și niște haine pe care le găsesc în dulap. Cred că sunt hainele iubitei lui...
După ce termin de împachetat, mă schimb cu niște haine mai comode, adică o pereche de blugi, un pulover și o pereche de teniși. Ce noroc am că iubita lui are aceleași mărimi ca și mine.
Părăsesc camera și cobor scările, se pare că doar eu mai sunt în casă. Ies pe ușa și observ că sunt într-o pădure. Mă uit în jur și dau de o potecă.
Merg pe acea potecă până obosesc și mă pun la trunchiul unui copac.
Încep să mă gândesc...chiar dacă o să ajung acasă cu bine, o să mă integrez greu după ce că sunt mutilata.
Mă ridic și încep să merg din nou. Ajung la marginea pădurii. De aici se vede orașul. Nu sunt foarte departe de casa mea. Grăbesc pasul numai cu gândul la faptul că în curând se va intuneca.

După jumătate de oră

Am ajuns pe strada mea,în fața casei. Totul era înconjurat cu banda poliției, dar nu îmi pasă. Trec de ea și intru în casă. Trupurile decedate nu mai sunt...
Mă uit în jur și încep să plâng. Atâtea amintiri spulberate de un om fără suflet.
Am decis să fac curat.
Încep să șterg tot sângele de pe pereți, mobilier și podea. Apoi șterg praful și dai cu spray parfumat pentru a alunga mirosul morții.
Mă plictisesc. Doar eu într-o casă cu două etaje...plus că îmi este și frică că va veni după mine.
Urc scările și mă îndrept spre camera mea de unde îmi iau telefonul, care stătea părăsit pe noptiera. Îl deschid și observ că am o mulțime de apeluri pierdute de la cea mai bună prietenă, Lizza.
Îi trimit un mesaj întrebând-o dacă ar vrea să vină la mine. Spre surprinderea mea mi-a răspuns și a spus că da.
În câteva minute era deja aici.
L*intră pe ușă fără să bată și mă ia în brațe *Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat cu familia ta...dar unde ai fost în zilele astea?
Eu:Am fost la  verișorul meu...
L:Este cald, de ce nu îți iei un tricou și niște pantaloni scurți?
Eu: Dar e seară...
L:Și ce? E vară, e cald!! Schimbă-te!
Eu: Dar...
L: Dar ce? Nu ai încredere în mine sau ce? Ești emoții și nu vrei să îmi arăți niște tăieturi??
Lizza îmi trage mana stânga și o suflică.
L*se uită la încheietura de marionetă*:Ce e cu asta? Tu îți bați joc de mine??
Eu:Nu...nu o să înțelegi...
L:Nu și încredere în mine?
Eu:Ba da!
L:Atunci spune-mi!
Eu:Ok!!
Incep să îi povestesc tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile.
L:Te-a violat?
Eu:Nu. Dar dacă o să vină înapoi după mine, ceea ce sigur o va face, nu o să mă lase virgină...
L*mă ia în brațe*:Eu îți sunt alături, să nu uiți...
Eu:Te rog, ramai aici!
L:Sigur!
Am mai vorbit ce am vorbit până am adormit.
Se pare că m-am înșelat, el nu avea niciun sentiment adevărat pentru mine...

Va urma...


Marionette Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum