Aparențele înșeală

Capitolul 1 .

"Uneori ne întrebăm de ce suferim, nu avem parte de fericirea ce o au ceilalți, dar vezi tu, nu există om să nu fi suferit, plâns, iubit, zâmbit etc. Așa că unii aleg să se închidă în ei, să lase sentimentele de o parte și să se axeze pe ceea ce le place cel mai mult să facă" .

Aceasta este Selin Issabel Evans, o fată de numai 20 de ani, brunetă și pasionată de modă. Dorindu-și să ajungă o renumită creatoare de modă pe viitor și să aibe o familie fericita. 

-Selin, dacă nu cobori în 5 minute, jur că te fac bucățele. Țipă prietena mea din mijlocul bucătăriei .

-Nu înțeleg de ce te agiți atât, e dabea 7:00. Tip în așa fel în cât să mă audă.

Îmi iau rapid o fusta neagră din piele, mulată si un maiou alb simplu cu un decolteu destul de generos, conversii mei All Stars albi, geanta, telefonul și mă îndrept spre măsuța de toaletă, îmi aplic rapid puțin fond de ten cât mai natural, un ruj roșu, rimel și cobor.

-În sfârșit . Murmură ea. Eu chicotind.

-Marta, am plecat . Când am auzit un "Bine", am închis ușa și m-am îndreptat spre frumoasa mea mașină neagră. Audi A8, pur și simplu adoram mașina, am pornit-o și am accelerat la maxim, prietena mea începând să înjure.

- Am așa multe emoții .  Se plânge ea. Dacă nu mă descurc? Sigur voi fi concediată . Spune, foindu-se pe scaunul din dreapta mea.

- Draga mea, vei lucra la firma Evans, e mama.. Nu e ca și cum ai lucra cu o scorpie, nu e crizată, va fi ușor, până la urmă e firma familiei noastre, nu te v-a da nimeni afară, mai ales când îți vor vedea talentul și perfecțiunea pe care o ai, mai ales pe tocuri . Îmi pun eu mână pe brațul ei stâng, spunându-i din priviri să se calmeze. Și îmi întorc privirea spre drumul din fața mea.

Anelisse Christina Morgan, era cea mai bună prietenă de când m-am născut e cu 2 ani mai mare decât mine, dar eu sunt mai matură decât ea în " relația " asta. Ea visa să devină model, avea un corp de invidiat și ar câștiga bani frumoși, chiar de ai ei aveau destui bani, ea își dorea să ii câștige singură, să nu fie răsfățata mamei si a tatălui. Așa că mi-a venit ideea strălucită de a o angaja la firma familiei.
Ajunse în fața clădirii uriașe din sticlă albastră, coborâm din mașină și ne îndreptăm spre intrare, îmi priveam prietena agitată si mă amuza și îngrijora în același timp, am ignorat-o știind că voi începe iar un discurs de-al meu plictisitor și ne-am îndreptat spre lift, am apăsat butonul ce indică numărul 9 si în numai câteva secunde se aude un tinc, semn că am ajuns. Ne-am îndreptat spre biroul mamei cu pași lenti, pantofii prietenei mele răsuna pe tot coridorul, enervandu-mă puțin. Am mers ușor până la ușa mare din sticlă pe care scria "Stephanie Alessandra Evans".  Am apăsat ușor pe clanță, pășind înăuntru cu prietena mea.

- Bună mami. Spun îndreptându-mă spre ea și sărutându-i ambii obraji, prietena mea făcând la fel.

- Bună, dragele mele.  Anne, ești gata sau ai emoții? Chicoteste mama.

- Am foarte mari emoții, dacă voi greșii?  Întreabă ea.

- Nu ai ce. Stai liniștită, și de faci un pas greșit, nimeni nu te dă afară . Îmi ești ca o a doua fiică, cu timpul vei învăța. Haide să îți arăt rochiile. Spune, ridicându-se de pe scaun și îndreptându-se spre ușa de lângă biroul ei. Acolo ținea mama toate rochiile, era ca un fel de dressing și îl adoram.

O priveam pe Anne a mea fascinată de ceea ce vede, îndreptându-se spre o rochie crem spre auriu cu sclipici .

- Pe asta o vreau, e superbă.

- Pe aia o vei lua scumpa mea, iar tu, dragă Selin. Vei purta rochia aia de mireasă diseară. Spune arătând cu degetul spre o rochie albă, de prințesă.

-Da mamă. Spun în timp ce îi ofer o îmbrățișare călduroasă, eu plec in oraș cu Anne, ne luăm liber astăzi să mă pot pregăti. Ii spun în timp ce mă îndrept spre ușă, cu Anne în urma mea.

- Pa dragelor. Ne face ea cu mâna.

Ne-am îndreptat spre lift și am apăsat pe butonul ce indică parterul, am așteptat veșnicul sunet, odată auzit, am ieșit din lift acompaniată de prietena mea.

- Unde ai de gând să mă duci? Întreabă curioasă.

- La restaurant, mi-e foame.

Ne-am urcat în mașină, eu pornind, mergeam cu 150km/h prin străzile aglomerate  ale New York-ului . Prietena mea murmurând din când în când câte o înjurătură. Ajunse în fața restaurantului coboară rapid, nelăsându-mă nici să opresc motorul, o priveam ciudat pe geam, după aproximativ 2 minute dandu-mi seama că își face cruce. Ies din mașină și o iau de brat, intrând în restaurantul pe care îl frecventam destul de des. Asezandu-ne la o masă mai retrasă.

- Bună ziua domnișoară Evans, Morgăn. Spune privindu-ne pe rând. Ce doriți?

- Eu aș dori un cola cu gheață și lămâie, o salată de fructe de mare și înghețată cu tiramisu, tu Anne? Spun privind-o.

- La fel ca ea, doar că eu vreau tiramisu, nu înghețată. Chicoteste ea.

- Ok. Așa rămâne.

Chelnerul s-a indepartat de noi și am început să vorbim.

- Și, nu ai emoții pentru diseară? Întreabă în timp ce butona telefonul.

- Nu prea. Nu e prima oară când fac asta, deci sunt obișnuită. Dar.. Am o mica surpriza pentru tine. Diseară vei apărea și tu pe scenă, scumpa mea.

- Poftim? Dar cum, eu am ales rochia aia. Aia nu e de nuntă,cred. Spune ea aproape țipând, privirile fiind acum spre noi, eu ignorându-le.

- E de mireasă Anne, dar îi făcusem mamei semn să taca, să îți pot spune eu .

- Reao. Spune ea râzând.

Ne-am savurat mâncărurile în liniște, apoi aveam în gând s-o duc pe Anne acasă, să trag și eu un pui de somn.

-Hai să te duc acasă prințesă să pot dormi și eu.

- Ok draga. Spune ea.

Am dus-o acasa, drumul fiind unul liniștit, fără o Anne agitată care înjură, de data am lăsat-o mai moale cu viteza . Odată ajunse în fața vilei ei, îi fac semn să coboare.

- Uite tu ' tupeu jegos pe capul ei, mă dă afară din mașină. Spune râzând .

- Te dau dacă e nevoie, mi-e foarte somn. Așa că dispari.

Am privit-o cum coboară, în urma ei accelerând la maxim, în 15 minute am ajuns acasă, urcând direct în camera mea, mi-am aruncat rapid hainele după mine, fiind doar în lenjerie intimă și mă arunc în pat, somnul punându-și amprenta pe mine.

Seara.

În imagine este Selin . :**:*:*:*