Aparențele înșeală

Capitolul 2

Seara .

- Nu vreau să pleci, te iubesc, pricepi? Țipă din toți plămânii.

- Dacă mă iubeai, nu te sărutai cu ea, tip la rândul meu, privindu-l cu ură, apoi dând frâu lacrimilor să curgă.

- Selin a mea, nu plânge, trezește-te.. Șoptește el.

- Selin, trezește-te, Selin! Țipă .

Dintr-o dată simt cum sunt udată și mă ridic rapid din patul meu, clipind de câteva ori pentru a-mi revenii .

- Ce naiba.. Murmur somnoroasă. Ai înnebunit, de ce m-ai udat?

- Cred că ai avut un coșmar sau ceva, plângeai. Plus că e târziu deja, trebuie să ne pregătim pentru defilare. Îmi spuse ea, masându-mi spatele.

- Oh doamne, sar rapid din pat, îndreptându-mă spre dulap, iau rapid o salopetă din catifea de un albastru închis, cu un decolteu in formă de inimă, lenjeria intimă și mă îndrept spre duș. Dau drumul apei si picăturile calde se izbesc de corpul meu rapid, îmi samponez rapid parul cu un sampon ce mirosea a vanilie, adoram mirosul ăsta. Îmi clătesc parul si ies din dus, îmi înfășor corpul într-un prosop și ies din cameră, îmi usuc rapid parul si dau de câteva ori cu placa prin el. Îmi îmbrac salopeta si îmi încalț platformele negre, îmi iau telefonul și cobor jos, îndreptându-mă spre living.

- Sunt gata.

- În sfârșit, spune ea.

Ne-am îndreptat în liniște spre mașina mea, fiind întreruptă de prietena mea.

- De data asta te las sa accelerezi la maxim, suntem în întârziere. Zâmbește ea.

Murmur un ok si fac cum spune ea, în numai 10 minute suntem în localul închiriat de mama. Coborâm si suntem întâmpinate de un ospătar cu șampanie, chiar aveam nevoie de un pahar. Îmi iau unul, prietena mea făcând la fel, îl dau rapid le gat si așez pe o masă paharul gol, dintr-o dată sunt trasă de prietena mea făcându-mi semn să mă uit în cealaltă parte a sălii. Împietrisem, acolo se afla mărețul designer Ronaldo Victorio Smith, îl adoram, era cel mai bun si era destul de exigent. Am clipit de câteva ori pentru a realiza că el se îndrepta spre mine cu un băiat destul de frumos, frumos e puțin spus . Era Adonis junior, dacă nu-mi revin, voi saliva

- Domnișoară Evans, ce mă bucur să te văd . Spune, sărutându-mi obrajii. Ești la fel de frumoasa ca mama ta.

- Mulțumesc, domnule Smith. Spun zâmbind.

- Draga mea, spune-mi Victorio, mă faci să par bătrân, chicoteste el. Eu zâmbind. Am auzit că în seara asta vei defila si tu.

- Așa este, spun privindu-l pe Adonisul de lângă mărețul designer care îmi studia corpul din cap până în picioare, eu roșind brusc.

- Am uitat să ți-l prezint pe fiul meu, Nathaliel Smith.

- Îmi pare bine, spun fericită că aflu numele acelui Adonis.

- Și mie , murmură el.

- Bell, ar trebui să mergem, trebuie să ne pregătim, spune prietena mea trăgându-ma după ea.

- Ne mai vedem. Le fac cu mâna celor doi, aruncându-i încă o privire rapidă Adonisului.

Ne-am îndreptat spre cabina unde ar trebui să ne macheje si coafeze. Ne așezăm fiecare pe câte un scaun, începând cu parul, am ales să mi-l indrepte, prietena mea optând pentru bucle, ne-au făcut rapid câte un make-up simplu si ne-am încălțat pantofii, asteptand cuminți momentul în care trebuia să apărem pe frumosul podium .