Dacă râd,nu inseamnă că sunt fericită
Râd,doar ca să nu încep să plâng...
Căci,ce-ar mai fi viața fără să știu să râd?
Râd,doar ca să nu încep să plâng.
M-am prefăcut fericită mereu,
Dar căzusem,nu reușeam să fiu eu,
Toată viată mea,
Un imens coșmar.
Am mereu pe limbă acest gust...amar.
Sper...
Dar sper în zadar...
Căci poate iar..
Dar renunț. Speranțele-mi dispar.
Viața mea,
Nu e nimic altceva
Decât un zar.
Aburit e totul,
Devenind neclar.
Înghițind în sec..Sperând..
Râd,doar că să nu încep să plâng.
Tristețea m-a acaparat.
Tot ce-am avut,
Ce-am realizat,
S-a spulberat.
Gonindu-mi speranțele
Rând pe rând..
Râd,doar că să nu încep să plâng.
Găsindu-mi fericirea în ceva,
Mimând că sunt bine,
Deși în sinea mea,
Pierdeam orice luptă
Orice câștig realizat..
Încercând să înot spre mal...
Am eșuat.
Încercând să-mi reprim tristețea din gând,
Reușind să râd...doar că să nu încep să plâng.
