-Katherine! Imi deschid,cu greu,ochii injectati,si ma uit confuza in jur cand imi aud numele.
Oare cine ma striga? Eh de parca mi-ar pasa! Ma arunc cu capul in perna si incerc sa adorm din nou,dar ciocanitul,insistent,din usa ma face sa marai enervata.
-Katherine! Numele meu este strigat inca o data si acum imi dau seama ca,vocea care ma striga,e a mamei.
-Ce vrei? Vocea mea e asa ragusita in cat atunci cand vorbesc parca cineva imi infige ace pe gat,dar tot reusesc sa folosesc tonul meu dur si artagos.
-Trezeste-te odata,pentru numele lui Dumnezeu,este ora 12:30,iar intr-o ora avem avionul! O aud raspunzandu-mi de dupa usa,iar eu ma incrunt. Despre ce dracu vorbeste femeia asta?
Oh la dracu,am uitat ca ne mutam!
-Bine,mama! Ii raspund inapoi si ma ridic din pat.
Dar cand vreau sa ma ridic din pat o durere de cap cumplita ma loveste si o ameteala nenorocita ma face sa vad stelute.
-La dracu cu ea de bautura!Injur in barba si ma fortez sa merg la baie.
Cand intru in baia imensa din camera mea,privesc din instinct spre oglina mare de pe perete,si fac ochii mari la imaginea ce mi se arata.
Un chip palid si buze uscate,un par negru ciufulit si niste ochi care ar fi trebuit sa fie albastri,sunt acum rosii,iar sub ei se zaresc niste cearcane urate acoperite de machiajul intins,nici nu ma recunosc.
Ma opresc din a ma mai privi si dezbrac rochia ce am avut-o pe mine aseara la petrecere.
Se pare ca am dormit imbracata,totusi e bine ca m-am descaltat.
Intru in cabina dusului si las apa fierbinte sa imi mangaie trupul obosit.
Nu stiu cum am ajuns aseara in pat,tot ce stiu e ca am plecat cu James acasa,in rest nu imi mai amintesc nimic,stiu ca am baut cu niste fete,iar dupa am dansat pe masa,in rest totul e in ceata.Ies din baie stergandu-mi parul cu un prosop si merg spre dulapul imens din camera mea,de culoare neagra.
Nu mai am multe haine aici,majoritatea au plecat in New York,acolo unde in curand v-a fi casa mea.
Am mai fost acolo,in vacante,cand era si tata,dar nu am locuit acolo,stiu doar ca are locuri frumoase pentru vizitat.
Pfff de parca as face asta.
Las la o parte gandurile,si decid sa ma imbrac. Imi pun pe mine niste skiny jeans negri si un tricou,stramt,de acesi culoare.
Imi usuc parul si il pieptan,renunt la a ma machia si ma incalt iesind din camera.
Merg pe holul mare al casei si privesc,fara sa vreau,peretele de pe partea dreapta,de acolo mi se arata o familie frumoasa si fericita.
O fetita cu parul ca taciunele si ochii albastri,sta in bratele tatalui sau cu bratele ei micute in jurul gatului cu zambetul pana la urechi,acesta o priveste si el zambind si are o privire dragastoasa,iar femeia de langa ei,nu o poti compara cu cea de acum.
Toti aratau extrem de fericiti,dar acum...
Imi sterg cu dosul palmei,lacrima,ce mi se prelinge pe obraz si ma hotarasc sa merg mai departe,ce a fost,a fost.
Abia astept sa scap de casa asta,are prea multe amintiri dureroase.
Cobor la parter si dau cu ochii de femeia cu ochii albastri ca cerul si parul blond ca razele soarelui,discutand cu cineva la telefon si pare extrem de fricita.
Ma bucur sa o vad pe mama zambind,cu toate grijile si problemele care s-au abatut asupra ei arata de zece ori mai tanara atunci cand zambeste.
Imi place ca am mostenit de la ea atatea lucruri frumoase. Defapt aratam ca si cum am fi surori,ochii de aceasi culoare,acelasi zambet,aceasi postura si cam acelasi gesturi,singurele lucruri ce ne diferentiaza sunt parul,varsta si caracterul.
Eu sunt bruneta,ea blonda,ea este mereu blanda si intelegatoare,in schimb eu,sunt mai mereu nervoasa si artagoasa cu toata lumea,nu imi place cand cineva ma enerveaza,pentru ca iese rau.
-Esti gata scumpo? Ies din gandurile mele,cand aud vocea blanda a mamei.
-Da,sunt gata! Ii raspund si incerc sa zambesc.
Mergem impreuna spre masina ce ne astepta in fata usii,iar cand majordul imi deschide portiera pentru a urca,mai arunc o privire la casa ce mi-a fost camin 18 ani de zile.
Toate amintirile imi vin in minte,inclusiv cea cu telefonul de la spital,cand doctorul ne-a anuntat ca...
Imi scutur capul la amintirea dureroasa si simt deja lacrimi pe obraji. Nu imi place sa plang,dar cand ma gandesc la el nu ma pot abtine,este un subiect dureros din viata mea,care m-a facut sa ma schimb total.Las amintirile de o parte si urc pe bancheta din spate,langa mama,care ma priveste cu dragoste.
O strang de mana si ii zambesc,aceasta facan-d la fel.Masina opreste in parcarea aeroportului,iar soferul vine si imi deschide portiera pentru a iesi.
Pasesc increzatoare alaturi de mama in avion,iar aceasta ii intinde femeii de la usa biletele noastre.
-Va rog sa merge-ti la locurile dumneavoastra! Spune aceasta dupa ce verifica biletele si zambeste prietenos.
Ma asez la locul meu,cel de langa geam,si mai arunc o privire spre aeroportul,Londrei,orasul in care m-am nascut si am crescut.
Nu imi pare rau ca plec,nici vorba,doar ca imi e frica de necunoscut.
Stiu ca in America voi merge la scoala,ultimul an de liceu,dar imi e frica.
E normal sa imi fie frica de ceva nou.Avionul decoleaza,iar eu ma fac comoda in scaun si atipesc.
Asta fac mereu cand sunt in avion.
***
-Scumpo,trezeste-te,am ajuns! Aud o voce langa mine si simt o mana calda ce s-a ajezat pe umarul meu.
Deschid ochii si dau de o alta pereche de ochi identici cu ai mei.
Zambesc usor si aprob din cap,cand imi dau seama ca e mama,si ma ridic de le scaun trosnindu-mi oasele amortite.Cobor din avion,iar razele soarelui,imi mangaie chipul. Este foarte cald avand in vedere ca suntem la inceputul lunii Septembrie,dar nu ma deranjeaa,iubesc soarele.
Merg spre masina ce ne astepata la intrarea in aeroport,si ii zambesc soferului,in semn de multumire,cand imi deschide portiera,sa urc
-O sa iti placa noua casa,iubito,o sa vezi! Imi spune mama,privindu-ma zambind,iar eu aprob din cap schitand un zambet.Masina parcheaza in fata unei case,mare,imprejmuita de un gard viu,mai deloc inalt,iar curtea din fata este plina cu flori.
Cobor din masina si privesc casa. Este un pic mai mica fata de fosta mea casa,este o vila normala,nu ca fosta,care arata ca un palat.
Pasesc usor pe alea casei,frumos ornata,de o parte si de alta,cu trandafiri de toate culorile.
Defapt cam toate casele din acest cartier au trandafiri in curte.
Mama deschide usa zambind si ma lasa sa intru prima.
Cand ajung pe holul micut,decorat cu flori,si pereti de un alb imaculat,zambesc.
Livingul este mare,decorat in nuante de alb si negru,si este legat de bucataria imensa,ornata cu aceleasi culori,unde o femeie gateste.
Scarile ce duc la etaj sunt din piatra,iar peste ele este asternut un covor de culoarea sangelui.
-Hai sa iti arat camera ta! Spune mama si o urmez spre scari.
Chiar daca casa are un singur etaj,sunt ale dracu de multe scari.
Ajung si la primul etaj,unde acelasi covor rosu este asternut pe jos.
Holul are trei usi,iar peretele din fund este tot din geam,lasand o priveliste minunata la curtea din spate,unde se afla,flori copaci si o piscina imensa acoperita.
Abia astept să inot in ea.Mama se opreste la singura usa de pe partea dreapta,si o deschide zambind.
Cand intru raman cu gura cascata.
Peretii camerei sunt de un mov foarte inchis,ce aduce spre negru,un pat imens se afla pe mijloc si lanaga el o noptiera de culoare neagra.
Pe peretele cu usa baii,presupun,se afla un dulap imens de culoare neagra,avand doua dintre usi din oglinda.
Un birou de aceasi culoare ca si dulapul,si o biblioteca cu cateva carti de ale mele.
Dar tot farmecul il are peretele care este in totalitate din geam,si lasa o priveliste superba spre agitatia orasului,iar in fata lui se afla o canapea,din piele neagra,si o masuta de sticla.
-Iti palce?Ma trezeste mama din transa mea,iar eu ma intorc zambind spre ea.
-Da,da imi place la nebunie,te iubesc! Tip ca o nebuna si sar in bratele ei imbratisand-o.
Aceasta rade si imi da un sarut pe frunte.
-Schimba-te si hai jos,cina e gata in 20 de minute! Imi spune,iar eu aprob din cap inca zambind.
Inchid usa in urma ei,si merg spre baie.
Arata la fel ca cea de acasa numai ca gresia este neagra ci nu alba,iar acum am si cada si cabina de dus.Deja imi place locul asta!
YOU ARE READING
"Demons"
Fanfiction"-Eu sunt un demon cu inima de gheata! -Se pare ca avem mai multe in comun decat am crezut!"