"Demons"

Capitolul4

Un sunet enervant rasuna asurzitor in cameră si imi disturbă somnul,si asa agitat.
Mârai nervoasa si deschid ochii aruncând o privire confuza prin camera,cu care incep sa ma obijnuiesc,si imi vad telefonul luminand pe birou. Ma ridic nervoasa din pat si merg sa ridic telefonul,care nu mai tace o data si am intentia de a-l arunca in perete.
Arunc o privire pe ecranul ce inca imi luminează slab fața si constat,uimita,ca am peste 20 de apeluri si mesaje de la prieteni mei si unul de la mama.
Imi dau ochii peste cap cand numele si poza lui Max apar din nou pe ecran si raspund plictisita.
-Da,Max?
-Femeie tu vrei sa ma omori?! Imi tipa acesta exasperat in telefon iar eu chicotesc dandu-mi ochii peste cap. -Nu imi raspunzi la telefon,nu dai nici macar un mesaj ca mai traiesti,si unde dracu' ai disparut aseara?? Isi continua acesta pălăvrăgeala iar eu imi rod unghia de la degetul mare.
-Nu am raspuns pentru ca dormeam,iar mesaj nu aveam cum sa dau pentru ca,oh stai,dormeam! Ii raspund sarcastică  accentuând ultimul cuvant si imi dau ochii peste cap fiind constienta ca nu ma poate vedea.
-Si aseara unde ai disparut? Intrebarea lui ma face sa ma incordez si in minte imi apar imagini de noaptea trecută. Un fior imi traverseaza sina spinarii si imi scutur capul in incercarea de a-mi scoate momentul acela din minte.
-Vorbim la scoala,Max! Spun si inchid telefonul ne mai lasandu-l sa spună ceva.
Las telefonul inapoi pe birou si merg in baie pentru a mă pregăti de scoala. Este deja 7:30.
Imi iau gandul de la dus,am facut trei ieri,si ma spal pe fața si pe dinți.

Merg spre dulapul negru din camera mea,si dezbrac tricoul negru ce imi invaluie simturile cu mirosul lui,ramanand doar in lenjerie intima.
Scot din dulap o pereche de skinny  jeans,negri,un tricou mulat,simplu,de aceaiasi culoare si un hanorac cu fermoar,negru si cu margini albe.
Port prea mult negru,stiu asta,dar nici ca imi pasa. Multi imi spun ciudata sau "satanista" dar nu port negru din vreunul din aceste motive. Negrul exprima  starea mea sufleteasca. Rece si intunecat! Imi aplic pe gene putin rimel,iar parul il perii doar putin si il las liber pe spate.
Imi iau geanta de pe scaunul biroului si arunc in ea telefonul si cateva caiete.
Imi iau cheile masinii  ma incalt cu o pereche de tenesi albi si ies din camera mergând in bucatarie.
-Buna dimineata,Mara! O salut zambind pe femeia ce se afla langa aragaz si imi rotesc privirea prin jur cautand-o pe mama.
-A plecat inainte ca tu să te trezești,a spus ca in seara asta nu v-a fi acasa! Parca citindu-mi gandurile femeia cu ochii verzi imi raspunde cu voce blândă,iar eu ma arunc pe scaun oftând.
Aprob din cap in semn de capitulare si ma ridic ca un vârtej luand cheile masini,si fara sa mai spun ceva părăsesc casa.

Masina toarce sub mine,iar eu ambalez motorul plecând de pe loc mai ceva ca la formula 1.

Ăsta este modul in care ma calmez cand sunt nervoasa,si chiar sunt,se pare ca mama a revenit la vechiurile obiceiuri.
Dupa ce tata a murit toată averea a fost trecuta in numele meu,dar fiind inca minor atunci cand el s-a stins,mama a preluat tot. Nici nu am de gând sa ma implic inca in afacerile tatei,dar mama este mult prea exagerata,vrea ca totul sa fie facut ca la carte,si doar de ea.

Parchez masina,in parcarea liceului,si ma pregatesc psihic pentru ce v-a urma,privirile tuturor,care sunt deja atintite pe masina mea,cearta cu Max,nu cred ca voi scapa,si el.
Stomacul meu se strange,iar inima incepe din nou sa imi bata ca nebuna,cand imi amintesc de el si de bratele sale protective,chiar daca trebuia sa fiu inca in soc,gandul meu era doar la imbratisarea lui.

Imi scutur capul si ies din masina,luându-mi si geanta.
Merg cu mainile in buzunarele hanoracului,si incerc sa ignor toate privirile asupra mea.
De ce se uita toti asa la mine?

Fara sa vreau privirea imi fuge spre locul unde,ieri,el si gașca lui,stăteau.
Nu e aici! Constat usor trista,spre marea mea surprindere.

Ma încrunt la mine însumi,si merg mai departe spre intrarea in scoala.