- Auzi, vreau să te întreb ceva.. ai vrea să ieșim în weekend la o cafea? Fac eu cinste
- De ce ai vrea să ieși cu mine? Răspund eu surprinsă
- Cred ca ești simpatica si mi-ar plăcea să te cunosc
- Ookay.. cu o singura condiție.. mă lași să-mi plătesc singura consumația. Nu-mi place să rămân datoare.
- Sigur? E doar o cafea, nu mă deranjează.
- Sigur.
- Bine, deci așa rămâne. Îmi dai numărul tău de telefon si mai vorbim. E okay asa, ...?
- Ah, Iza. Da, e okay, așteaptă o secundă..
- Josh, încântat. Hmm.. te superi dacă îți spun Yuno?
- Nu, de ce?
- Semeni foarte mult cu personajul din anime..
- Mă gândeam eu. Deci te uiți la anime?
- Da, de când mă știu. Care e preferatul tau?
- Probabil Nana, dacă ai auzit de el.. al tau?
- L-am văzut, e interesant. Pfff nu pot să aleg numai unul dar m-aș uita la Full Metal Alchemist oricând.
.
Așa am început să vorbim despre multe alte lucruri pe care le-am făcut din copilărie până acum. Cum ne plimbam pe hol toți se uitau mai dubios ca de obicei la noi. Puteai să le auzi șoaptele.. "Uh s-au găsit și ciudații ăștia","credeam că el e gay", "meh, treaba lor" si lista continua. Nu mai înțeleg lumea de mult dar nici nu mă mai chinui.
Între timp s-a sunat si am intrat în clasă. Nu l-am mai văzut când am ieșit de la ora.. să fiu sinceră, nu l-am mai văzut tot restul săptămânii. Mă întreb dacă e bine.. poate a răcit, să sperăm că nu e ceva mai rău.
Săptămâna a trecut mai greu but here we are. Weekend.
Mă uitam la telefon si nu ma suna nimeni. Începeam să cred că a fost o glumă și că mă evită. Adică se poate întâmpla, cine ar vrea să iasă cu mine așa? Nu suntem în filme..
Sau poate am spus ceva și am dat-o în bară.. sau el e genul de băiat care se dă la orice fata? Nici nu mai stiu..
Când eram pe punctul să renunț si sa ma pun in pat am primit un mesaj..
"Hei, Yuno. Ne vedem in fata liceului la 16:00? Nu am uitat de întâlnire :)"
Stai .. "întalnire"..anyway. Este okay, a dat un semn de viață măcar.
Afară era destul de rece, din ce în ce mai multe frunze erau pe jos.. Când am ajuns eu la liceu, el era acolo și mă așteapta. L-am îmbrățișat iar el m-a sărutat pe frunte. M-am uitat în sus la ochii lui și am realizat cât de scundă eram pe lângă el.
- Hei, sper ca nu ai așteptat mult.. E destul de frig si...
- Nu, abia ce am ajuns, nu-ți fă griji, Yuno.
- Okay. deci, mergem spre cafenea?
- Mergem. Ști.. mi-a fost dor de tine zilele trecute
- ..Și mie. Chiar am vrut sa te întreb.. ce s-a întâmplat?
- Nimic important.. am avut niște probleme si a trebuit să stau acasă. Acum sunt mult mai bine.
- Ce fel de probleme?
- Alarma falsă de apendicita..
- Au.. mă bucur să văd că ești bine, data viitoare să mă anunți
- Așa o să fac.
.
Am ajuns la cafenea, era destul de gol înăuntru, ne-am așezat pe un fel de canapea vișinie si am așteptat un om să ne ia comanda. Locul era călduros, avea lumânări și becuri cu lumină mai slabă, muzica buna si veche se auzea încet iar mesele erau din lemn. Toată atmosfera asta te făcea să te simți ca acasă. Ador cafeneaua asta.
Nu a trecut mult timp și un bărbat a venit sa ne ia comanda:
- O cafea machiato. Am spus amândoi cu un zâmbet pe buze
- De ce ai vrut să mergi la liceul de arte? A întrebat el.
- Pentru că era si este cam singurul lucru la care mă pricep. Adică da, poate să fie stresant uneori dar măcar îmi place. Dar tu?
- Cam același motiv. M-am gândit că o să mă ajute la ce vreau să fac în continuare. Yuno, nu cred că e singurul lucru la care te pricepi
- De ce ești atât de sigur?
- Pur si simplu știu. În plus, nu ai un hobby?
- Ba da.. Sunt un fotograf destul de bun
- Vezi? Ai putea să-mi stabilești o ședință? Să zicem săptămâna viitoare?
- Desigur. Tu ai un hobby?
- Hmm îmi place să merg cu motorul in locuri noi, dacă se poate numi hobby
- Ai luat permisul?
- Încă nu.. în vară. Dar este un lucru sigur.
- Si ce ai vrea să faci după liceu?
- S-ar putea să reușesc să deschid un loc împreună cu un prieten de-al meu în care o să ajutăm tineri artiști să se afirme.
- Si dacă nu o să reușești?
- O să încerc din nou. Tu ce ai vrea să devii?
- As vrea să fiu un artist special pentru tatuaje dar mai durează până termin liceul, poate mă răzgândesc
- Yuno, dacă ai nevoie de ajutorul meu, poți să mă suni când vrei si o sa fiu acolo.
- Si peste doi ani la 3:00 dimineața?
- Chiar si atunci.
Bărbatul ne-a adus comanda si am stat acolo până s-a întunecat să vorbim. Apoi m-a condus la stația de autobuz si mi-a spus să am grijă de mine cu vocea lui joasă si răgușită.
