Prinsa intre doua lumi

Capitolul 4

-Ce cauti pe-aici?zise el,pe un ton normal.

N-am raspuns,pentru ca ce puteam sa-i spun?Imi retrag cuvintele,nu prea stia sa vorbeasca cu oamenii.M-a privit indelung,cu ochii lui patrunzatori,ce la inceput m-au speriat putin.Mi-a citit pe fata reactia si a zambit usor,zambet insotit de un mic pufnet ca si cum ar fi zis ‚,Las-o balta,nu conteaza’’.Dar chiar conta,mai mult decat isi imagina el.

-Tu ce cauti pe-aici?am intrebat si eu,curioasa.

-Ma relaxez.De fapt,facutul curateniei ma relaxeaza,zise el sarcastic,aproape zambind.ĂĂ..de ce te-ai intors in…

-Biblioteca?Mi-am uitat ceva,am mintit .Ce faceati acolo era…adica e…normal pentru voi?

 Mi-am dat seama c-am gresit punand intrebari asa de repede,pentru ca si-a schimbat atitudinea instantaneu,devenind irascibil.

-Nu ne cunosti.Nu-i treaba ta.Si crede-ma nu…las-o balta.

-Tu ai inceput.Totusi,arsul cartilor nu e normal pentru nimeni.Nici pentru niste ciudati ca voi.

- Intelegi de ce nu vorbim cu nimeni?Pentru ca nu cunoastem pe nimeni.Nu ne prea adaptam.

M-am simtit putin vinovata pentru ce scosesem pe gura.Oricat de adevarat ar fi fost…ei bine…nu cred c-ar fi trebuit sa incep asa.Desi,reactia lui a fost foarte normala si bazata pe argumente logice,ca si cum ar fi fost de acord cu mine…intr-un oarecare fel.Poate ca Seth nu era chiar ataaaaat de rau pe cat credeau altii.

-Cu mine vorbesti,i-am intros-o .Seth,care-a fost treaba cu Lucy?De ce ti-a zis sa ma termini?

Aici a devenit vizibil panicat,ca si cum n-ar fi existat o explicatie logica pentru asta.Si la drept vorbind,oare exista?

-Ma duc sa mai fac rost de niste carpe,zise el oarecum panicat.

 ,,Buna scuza”,am zis  in sinea mea.Am vazut ca si-a luat lucrurile si-a plecat.Doamna Isabella mi-a dat si mie drumul mai devreme,reusind sa-l prind pe Seth pe drum.

-Cine m-a dus afara din biblioteca?Daca nu raspunzi,tip.Ai cam 3 secunde.Doi,unu…

-Nu-mi aduc aminte,probabil Derek.Mona nu incerca sa te sperie,crede-ma.Ea chiar e putin ciudata,dar e de treaba.Pot sa plec?

-Da,probabil.Ok,mersi pentru lamuriri.

-Ne mai vedem.Pa.

   Seth’s POV

   Inca mi-o imaginez,secunda in care a intrat in laboratorul de fizica.Atat de speriata.Atat de surprinsa.Nu ma asteptam sa o vad acolo.

   Am rasuflat,gandindu-ma la cat de repede am scapat.Ma enerva,ma durea faptul ca o minteam.Nu mai puteam sa continui asa!Inca nu stia nimic.Dar la cat de bine am ajuns s-o cunosc,am vazut ca inca mai cauta raspunsuri.Si n-o condamn.Doar ca…

   Doar ca.Nu puteam s-o las sa afle ceva.De cand venisem in orasul asta am incercat sa ascund orice urma a trecutului meu jalnic,a stramosilor mei care,pana la urma,nici nu sunt stramosii mei.Nu m-am nascut vampir.Gandul ca am scapat de cartile alea m-a usurat vizibil.

    Am cotit-o la dreapta,ajungand pe bulevardul St. Petersburg.Inca douazeci de pasi si aveam sa fiu acasa…sa ma linistesc si…

     -Buna frumosule!exclama Mona,ca si cum ar fi fost pentru prima data in viata cand ma vede.

     -Ah,tu.Ce vrei?

    Chiar daca nu lasam sa se vada,imi era frica de EI.Poate doar putin.De ce?Pentru ca erau vampiri maturi,experimentati,pe cand eu abia aveam doi ani de cand ma transformasem in ceea ce sunt azi.Si asta doar din vina lor.