Prinsa intre doua lumi

Capitolul 8

    Seth’s POV.

    M-am trezit cândva în jurul orei nouă de mirosul pătrunzător al parfumului Monei(ciudat că zic asta),ce izbi ușa camerei mele de perete.Toate gândurile mele zburară automat la „favorul’’ de care-mi vorbise.

    -Derek vrea să te vadă.

    Rosti atât de sec,de parcă n-ar fi fost ea.Fără apelative,nu tu „scumpule’’ sau „dragă’’,ceea ce era destul de ciudat.Insemnă că era ceva cu adevărat rău.Fir-ar!

    Jumătate de oră mai târziu eram in măreața și impunătoarea casă din pădure,ce era neschimbată,ca de obicei.Gândul meu zbură la Faith.Am zâmbit,toți privindu-mă ca ciudații.Mi-o închipuiam așa plină de nisip cum era,așa de vulnerabilă,exact așa cum mi-am dorit mereu să fie.Era tot ceea ce aveam nevoie.Voiam atât de mult să pierd iarăși timpul cu ea,să vorbim despre orice,de fapt ceva ce să n-o facă să plângă.Uram s-o văd cum suferă,mai ales pentru mine.

    -Seth!pronunță Derek apăsat,făcându-mă să tresar.Sper că îți dai seama cât de mult greșești în toată treaba asta.Nu?

    Stres.Ură.Agonie.Mii de sentimente îmi străpunseră inima,ca un țăruș.

    -Când o să încetezi să te mai bagi in viața mea?Acum că am găsit-o…de ce nu poți accepta asta?Ar putea fi una de-a noastră,am mințit.

    -Nu va putea niciodată să fie de-a noastră.Dar joacă-te cu focul în continuare,mă va amuza să văd cum te chinui în infern.Revenind la subiect…

    Vocea îi era dură si joasă.Am incetat să mai respir,ca si cum asta ar fi amânat momentul ce pică precum un glonț ce-mi dărâmă lumea.

    -Lui Aaron nu-i place ce faci.Ai doua opțiuni,Seth.Ori o omori tu,ori noi.

    Nu.Nu nu nu nu nu!Am închis ochii.Știam ce aveam de facut.

    -Se pare că alegi calea grea…ca de obicei…rânji.

    Faith’s POV.

    O mie de ganduri imi tulburau mintea.Am iesit afara,in racoarea diminetii ce se evapora usor-usor,soarele capatand din ce in ce mai multa putereCu toate astea,tremuram.Nu mi-era frig,doar ca…doar ca simteam ca ceva nu este in regula,ca ceva avea sa se intample.Am tras aer in piept,gandindu-ma ca sunt doar paranoica,exact ca de obicei.In ultimul timp nu mai gandeam logic,gaseam explicatii ciudate pentru orice lucru normal.Si poate cel mai rau lucru din toate era ca ma tot gandeam la Seth.Fir-ar,am spus-o!

    M-am asezat pe iarba proaspat taiata a parcului din cartier si am inceput sa-mi plang toate sentimentele,pentru ca doar asa mai reuseam sa ma calmez in ultimul timp.Devenisem atat de…sensibila.Nu-mi placea ca sunt asa.Nu-mi placea ca simteam ceva pentru Seth.Ma facea sa ma simt in siguranta si totodata la un pas departare de prapastie.Eram confuza,mai confuza ca niciodata.Poate ca am innebunit.Poate ca tot ce spun si gandesc sunt doar inchipuiri ale constintei mele supraincarcate.Aveam nevoie de o pauza,sa ma deconectez cumva de lumea ce ma inconjura.Multe mi se pareau ciudate in ultima vreme.Diferite.

    Privirile zeflemitoare ale oamenilor din jur ma dezgustau.De ce toata lumea crede ca e ceva neinregula cu mine?

    Simt cum delirez,ca sunt ametita si ma las sa cad.Lovitura imi face fiecare muschi al corpului sa ma doara,de parca ar vrea sa ma respinga.Ma descompun in bucatele.Inchid ochii.O mana imi mangaie obrajii,racorindumi-i.Ce senzatie placuta.Dintr-o data lumea se schimba,devine roz in capul meu ametit si ingandurat.Totul capata speranta,ceva se schimba.O dara de extaz imi cuprinde tot sufletul.Zambesc.Incerc sa murmur ceva,dar fara a reusi insa.Respir adanc si deschid ochii.Seth ma priveste ingrijorat.Starea lui nu tocmai „placuta'' nu ma opreste din zambit.Incerc sa nu clipesc,dar ochii ma ustura si ii inchid brusc.