Intunericul din mine

Întrebari

Anumite chipuri îmi păreau destul de cunoscute.

Mă sprijin tăcut în propria mână așteptând ca cei din fata sa vorbească.

Nu puteam deduce prea multe aspecte din discuția lor fiindca vorbeau o limbă un pic ucraineană ...

Deodată cei doi tipi mă invită cu un semn onest să cobor.

Aveam un nod în gât și mii de întrebări în cap:cine sunt ei?ce vor de la mine?ce se petrece oare?...

Privesc în jur și nu vad decât câteva hectare de pământ ce se tot întindeau iar undeva în centru o vila impunătoare cu un aspect străluce datorat geamurilor imense de sticlă..

Cei doi tipi mă conduc chiar spre acea vilă.

Inima îmi bătea cu o rapiditate nemaiîntâlnită iar mâinile îmi tremurau ca frunzele toamna in cadere.

Mi-am zis în gând :-Ce poate fi așa rău?
Incurajandu-mă...

Am parcurs cam o mie de metri până la acea ușă care se deschise printr-un senzor atașat de accesoriul de la mâna unui tip.

La intrare se aflau două statui imense de vreo trei metri inaltime sculptate nud.

Călcăm pe un covor în care parcă te afundai cu totul.

Eram speriat de ceea ce urmează dar totodată încântat de nuanțele si aspectul interior al acelei reședințe ..

Am fost condus spre un birou care era deschis ,tipii au plecat si mi-au făcut semn să mă așez pe scaun

I-am privit cu aceeasi privire ucigătoare până au plecat.

Am rămas singur în acel birou cam o jumătate de oră admirând mobilierul luxuriant si acumulând gânduri cu versuri despre împrejurul meu.
În mintea mea circulau toate necesitățile si toate gândurile de scăpare din acel loc.

Până cand pe ușă intră un om impunător de vreo doi metri care vine spre mine cu pași grăbiți .

Eu mă ridic...