Capitolul 7|Cutremurul

206 16 0
                                    

Dintr-o dată simt ca pământul se mișcă. Era un cutremur!O trag pe Andreea de mana si fugim departe de bloc. În acel moment îmi venii în minte visul meu.Mă panicasem si ametisem dar îmi revenisem când mi-am adus aminte ce mi-a spus tatăl meu în vis "Lupta până la capăt".O strâng pe Andreea de mana si fugim.In următoare fracțiune de secundă ,jumătate din blocul Andreei cade ca si cum ar fi fost împușcat. Din fericire nici eu si nici Andreea nu am fost răniți dar Andreea rămăsese socata.Cutremurul se oprise.Andreea plângea pentru că își pierduse casa si toate amintirile ei.Din fericire părinții ei erau plecați 2 luni în altă țară .În câteva minute ajutoarele au ajuns. Am luat-o pe Andreea si am fugit la mine acasă.Din fericire blocul meu nu a fost doborat.Intrăm iar ea se pune jos.Tremura în continuu ,am încercat să o calmez dar în zadar.Eram disperat să o văd că suferă.Mă sună Andrei.
-Coaie mai trăiești?!?
-Da, mă sunt bine.
-Ba eu simt ca ceva nu e bine.Mie puțin teamă.
-Si mie. Dar nimeni nu știe ce se întâmplă.
-Nu stiu ce sa zic,frate.Hai ca vorbim mai târziu. Salut!
-Bafta!
Ma duc la Andreea si vad ca e puțin mai bine.
-Ionut îmi este frică.
O i-au în brațe și îi zic:
-Totul v-a fii bine.Nu îți face griji.
-Sper.Dar trebuie să îmi sun părinții.
-Vorbesc eu cu ei.Daca te aud așa se vor ingrijora.
-Multumesc!
I-au telefonul si formez numărul mamei Andreei.
-Alo!Buna ziua!
-Buna!
-Doamna,sunt Ionut,prietenul Andreei.
Mă stia de mic copil doar eram bun prieten cu Andreea.
-Aaa,ce faci Ionut?
-Bine,dumneavoastră?
Se pare că știrea nu a ajuns si la ei.
-Eu sunt aici în Germania cu afaceri. Mă tem de ce se întâmplă în lume.
-Pai pentru asta v-am sunat.Acum 30 de minute în România a fost un cutremur puternic.La noi în București. Blocul unde locuiati a fost distrus.Dar nu va faceți griji, Andreea e bine.Este cu mine.
Timp de 10 secunde ramane socata si nu spune nimic.
-Doamne!Ce se întâmplă? Mulțumesc lui Dumnezeu ca Andreea e bine. Nu pot să cred .
-Nu va faceți griji, Andreea este bine.Vreți să vorbiți cu ea?
-Da,normal.
Ii dau telefonul Andreei.Vorbesc 15 minute apoi își i-au rămas bun.Andreea îmi dă telefonul.
-Să ai grija de ea Ionut!
-Da doamnă.
-Mulțumesc. Sper ca nu se v-a mai întâmpla nimic rău.Vom incerca sa ne intoarcem cat de repede putem.La revedere!
-La revedere!

APOCALIPSA-Partea 1|Începutul SfârșituluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum