APOCALIPSA-Partea 1|Începutul Sfârșitului

Capitolul 9|Rauri de lacrimi

Îl sun pe Cristi:
-Ce faci Cristi?
-Pai stăteam la TV,mă uitam la ce mai zic astia,dacă murim sau nu,si condoleanțe,îmi pare rău!
-Asta e,viata nu este corecta.Ba scuze ca te sun la ora asta!
-Nu-i nimic frate, ce vrei să îmi spui.
-Ba,bunica nu știe că Dan a murit,si își face griji,îmi poți împrumuta masina ta să mă duc la ea?
-Normal!Vin eu la tine?
-Nu,lasă ca vin eu.
-Ok,hai ca te aștept.
-Mulțumesc!
Mă grăbesc să ies dar mai întâi ii las un bilet Andreei ca să îi spun unde ma duc.Eu aveam carnet de șofer dar nu aveam masina.Ca bani,pula!Mă grăbesc în RATB,nu mă mai interesa ca acum ningea afară, trebuia să ajung mai repede.Îl sun pe Andrei si il întreb unde l-au dus pe Dan.Îmi spune adresa unde era spitalul.Iau mașina de la Cristi si plec spre spital apoi la periferia Bucureștiului,unde locuia bunica.Ajung la spital si cer sa imi vad fratele.Cand intru in camera unde era, simt un fior si izbucnesc in plans.Sa imi vad fratele cu fata distrusa nu e frumos.Nu puteam sa cred ca voi ajunge sa imi vad fratele in halul asta.Plec de acolo și mă grăbesc spre bunica. Când ajung mă opresc puțin în fața porții și mă gândesc cum sa ii spun.Până la urmă îmi fac curaj și intru.Bunica mă ia în brațe și mă sărută pe obraz.
-Bine ca ai venit Ionut, dute si cautal pe Dani.
-Bunica,stai jos,trebuie să îți spun ceva.
-Ce este ?
-Stai jos si îți explic.
-Bine,dar mai repede ca să îl căutăm pe Dan.
-Bunica,nu stiu cum sa îți spun dar...Dan nu a dispărut.
-Cum?
-El,el.....el e mort!În cutremurul de ieri un bloc s-a prăbușit peste el.
-Ionut,nu se poate, nu se poate. Nu,nu,nu!Nu băiatul meu.Ești sigur ?
-Da,am fost la spital și l-am văzut.
-Nuuuu!
Bunica începe să plângă foarte tare.Simțeam cum sufletul meu se rupe de tristețe. Încerc să o consolez dar în zadar.După jumătate de oră de tristețe și plansete,bunica îmi spune:
-Vreau să îl văd,hai la spital.
-Ești sigura?
-Da!
Mergem la masina si pornim spre spital. Era cam oră 4.Când bunica il vede pe Dan,începe da plângă în hohote.Vorbesc cu doctorul si îmi spune că mâine va fii dus la morgă iar apoi putem să facem înmormântarea.

Dupa 3 zile

Era ziua înmormântarii,iar bunica pregatise totul.Nu dormise de 2 zile.La slujba nu am stat in biserica deoarece mirosul insuportabil de fum mă enerva.Era o zii urata.Ploua în continuu iar cerul era foarte ciudat,avea o culoare roșie foarte stridentă. Ceva era în neregulă.
Noutățile:Antarctica s-a topit 20% iar asta a inundat sute de insule,iar un vulcan a erupt în Islanda.
Începusem să mă obișnuiesc cu veștile proaste. Simțeam că se v-a întâmplă ceva urât din nou în tara noastră.
Înmormântare a fost una tristă.Simțeam ca toată lumea mea este distrusă de tristete si furie.Râuri de lacrimi au curs în momentul în care Dan a fost condus pe ultimul drum.

Adio frate!Ai fost un om bun, ai avut un suflet mare.Te-am iubit enorm.Acum ești intr-un loc mai bun, alături de mama si de tata.Odihneștete în pace!