Lumina incearcă să se strecoare pe sub perdelele groase ce atârnă până în pământ , vocile gingase ale copiilor rasuna in urechile mele, însa întunericul din camera mea se potriveste mai bine cu starea mea. Da! Am inima frantă! De ce trebuie să am viața așa de grea? Cu ce am greșit eu ? Întrebările astea tot imi invadează mintea. Câteodata viața e nedreaptă cu tine , și dacă vrei sa o ignori ,ea nu iti da pace ... nu te lasă până nu iși atinge scopurile, de a te răni . De a te doborî pana vei dori sa renunti . Parcă eu sunt o glumă iar ea tot râde de mine … și aș vrea sa țip din toți plămâni ,dar ea nu ma lasa . Și cu atât cât mă prefac ca sunt fericita , cu atât sunt mai închisă în mine , pustnica , devenind o fată care se minte pe ea a însăsi . Sincer , nu știu ce să fac, nu știu unde să mă duc si nu știu cum să mai plâng ca să alung durerea asta sfâsietoare din inima mea . Stau închisă în camera mea de o săptămână și încă nu ma îndur sa îmi fac apariția in lumea cruda și nemiloasă . Acum sunt ca într-un glob de sticlă , nimic nu mai poate ajunge la mine să mă rănească în momentul ăsta , doar amintirile… De ce nu se poate să dai ‘delete’ ca la un fisier si să dispară pentru totdeauna orice amintire? Poate pentru că așa suntem noi făcuți, oamenii, prea complexi, prea complicați pentru a face față doar un buton ‘delete’. Dar cu toate acestea , m-am hotărât să nu mă las prada viselor adolescentine , in dragostea adevarată , iubire si alte semnimente frumoase care nu există , sunt minciuni , nimic nu e adevarăt .Am învățat că viata nu e ca un basm sau o poveste frumoasa la care toate visăm la început de drum ,e exact opusul , cum ar fi ziua si noaptea , două lucruri destul e asemănătoare dar total diferite in acelasi timp , dar nu putem trăi fără una din ele… asa e si cu suferinta si fericirea, dar cred că la mine este un defect.. fericirea nu prea există.
După confruntarea nemiloasă din capul meu , dupa concluziile trase si ultimele lacrimi rămase, picioarele mele fac contact cu podeaua rece. Un fior imi străpunge trupul , făcându-mi pielea de gaină. Am scos un oftat când picioarele mele mă condunc înspre baie . Hainele curg de pe mine cu cea mai mare usurintă , lăsându-mi corpul dezgolit in fața oglinzii. O formă oribilă trece prin cristalinul meu , iar eu simt dinou ca nu mai pot face față situației deja existente . Apa imi mângaie trupul cu blândețe , cred ca e singurul lucru care m-a mangaiat cu adevarat vreodata. Ador trecerea de la rece la cald, ma face să simt ceva demai intalnit , dorinta aceea de caldură după rece sau invers . Cred că am stat aproximativ vreo jumătate de oră numai sub duș . Apa este una dintre lucurile pe care eu le ador. Usile de la cabină se deschid iar un abur rece imi face corpul sa reactioneze . Prosopul se face comod pe trupul meu , invelindu-l . După ce mă imbrac in hainele mele banale din dulap, mai exact o pereche de blugi , un plover si nelipsiti mei convesi , mă duc dinou in baie pentru a-mi pune ceva machiaj pe fată. 1o minute pretioase din viata mea numai pentru a arata bine! Ce irosire. Timp de 16 ani de zile niciun băiat nu s-a uitat deloc la mine , oare inca mai am speranta aceea a unui miracol? Mintea mea imi spune mereu sa uit de visele mele , dar inima nu vrea sa asculte. Al 3-lea razboi mondial se petrece intre inima si mintea mea. Ma intreb oare cine va castiga…inima si visele ei sau mintea cu dura realitate? Asta vom vedea , dar m-am luat cu gandurile acesea si am uitat sa ma prezint!
Eu sunt Sophie , o fata complicata incat nici eu nu ma pot descifra. Am parul castaniu cu reflexii roscate , ochii albastrii , buze medi conturate si rosi iar fata palida mai mereu. Sunt destul de inalta 1,68 , dar defectul meu cel mai mare este ca sunt plinuta . Din cauza asta sunt mai mereu data la oparte , iar eu sunt timorata si timida din cauza asta. Pe deoparte , daca cineva ma calca pe coada se pune rau de tot cu mine! Sunt geloasa pe persoanele la care tin , putin egoista dar pot tine si multe secrete . Desi multe lucruri rele mi s-au intamplat , am fost si respectata sau mai putin respectata. Mereu am trait pe un principiu , ‘respecta ca sa fi respectat’ . Mi se pare cel mai correct proverb. Sunt scorpion , deci stiti voi cum sunt mai bine . Am 16 ani , si sunt nascuta intr-o zi care mi se pare destul de speciala : 11/11/1997. Desigur orice zi in care esti nascut este speciala pentru persoana respectivă ..dar pur si simplu mie mi se pare una dintre cele mai speciale zi : 11/11. Muzica este viata mea. Ascult la orice ora si in orice zi muzica ! E ca un fel de drog..mai bine zis. Am un motan pufos si gri , pe care il cheama Tom si o broasca . Altceva nu stiu ce sa mai spun despre mine , poate sa spun ca sunt o fata ghinionistă. Cred ca am spus tot.
Dupa ce am fost gata , mi-am luat geanta si am iesit pe usa casei . Decembrie! Fulgii de nea se topesc in palma mea , totu-i alb iar cerul e gri . Frigul imi stapunde fata , facandu-ma sa tresar. Am incuiat poarta si asa am pornit la drum inspre povara mea…lumea mea..unde totu-i permis….inafara de mine!
**
Hei! Sunt noua pe aici deci inca imi mai trebuie timp sa ma acomodez ! Cu toate astea am pus prima parte a povesti mele ! Sper sa va placa , orice parere , buna sau rea sunt bine primite , daca mai merita sa o mai postez sau nu . Puupici si va astept cu o parere! :*:*
