Capitolul 3 - Un nou inceput..

47 5 1
                                    

Dupa 2 luni …

Lumina calda a primaverii se strecoara prin camera mea. Deschid ochii lenesa si un mic zambet imi apare pe fata atunci cand motanul meu se urca pe mine si incepe sa scoata cel mai dulce sunet scos vreodata de o pisica :torsul. E asa de linistator atunci cand auzi bataile inimii unei fiinte atat de fragile , atat de inocenta si de neputincioasa. Ce stii ca ea nu te va rani cand va avea ocazia sau sa se prefaca doar ca sa ii fie ei bine. Acel suflet mic ce iti este alaturi de tine cand nu ai cu cine sa vorbesti , cand ai nevoie de un “umar” pe care sa plangi atunci cand esti tradat , demoralizat, trist..va fi acolo pentru tine , mereu . Animalele au devenit oameni  , iar oamenii animale..si e foarte trist ca s-a ajuns asa. Numai animalele puteau actiona fara a gandi , sa se napusteaca asputa ta fara mila , fara suflet , doar din pura gelozie, nervozitate sau chiar din placere. Asta sunt ‘‘animalele‘‘ din ziua de astazi , cu 2 picioare , un cap si un greier greu ce se afla adanc ascuns in cutia craniana ,pus acolo doar de forma. Se spune ca orice animal poate fi imblanzit .. dar aceste vorbe se aplica si in cazul oamenilor, ceea ce este destul de greu de acceptat : ca oamneii sa ajunga sa fie comparati cu niste animale , ce ele sunt considerate inferioare rasei umane …oare chiar asa sa fie? Sunt ele atat de inferioare noua? Dinou intrebari si intrebari ..iar raspunsurile nu se grabesc deloc sa vina.

Dupa rutina mea plicticoasa de dimineata , ma apuc sa ma imbrac cat de comod as fi putut eu . Azi e o noua zi , cu multe alte lucruri noi ce se strecoara pe nesimtite intre timp , asa aparand in viata noastra.Imi iau rucsacul greu de pe fotoliul din coltul camerei si sunt gata la timp pentru a pleca intr-un loc unde poate cu adevarat sa ma ajute , unde pot sa ma descarc si sa gasesc acele persoane ce ma pot intelege cu adevarat.

***

-Hey Sophie ! Nu te mai saturi sa vi aici , nu ? spune Nick razand cu gura pana la urechi .

-Nu ma satur, ce sa fac . spun eu razand apoi il iau in brate si il pup pe ambii obrazi asa cum fac mereu .

Urc scarile 2 etaje , apoi deschid usa grea si intru in vestiar . Acolo sunt o groaza de fete ce vorbesc una cu cealalta , altele ies de la sauna , altele pur si simplu se schimba in hainele de sport stand timide intr-un colt al camarutei . Dupa ce ma echipez  in hainele de sport si mai schimb cateva vorbe cu fetele din acea incapere , intru in sala de sport .

Da! Fac sala de 2 luni de zile si ma simt super bine . Sunt destul de multumita de progresele mele asa ca acum , sala e un fel de drog pentru mine , desigur dupa muzica. Viata mea s-a schimbat destul de radical in bine , ceea ce ma face sa fiu mandra de munca depusa. Cu colegii ma inteleg din ce in ce mai bine , viata mea e organizata iar mai mereu sunt bine dispusa . Cu baieti… nu prea bine. Inca niciun baiat nu se uita la mine , sau sa ma placa , dar poate ca nu este cazul . Oricum sunt prea ocupata cu sala ,scoala si dormitul ca sa mai am timp si de un iubit , chiar daca faza asta ma cam demoralizeaza .

Sala mare plina numai cu fel de fel de aparate si cu o groaza de baieti superbi isi face aparitia  . Intru destul de timida si cautand cu disperare o persoana cunoscuta . Niciuna ! Ma duc la un aparat pentru picioare si ma apuc sa imi fortez limitele pana nu o mai putea , ca deobicei .

- Unu ..doi..trei..patru…cin…ohh dumnezeule e aici ! Inrosesc instantaneu ca si cum m-ar fi ars soarele , ma holbez la el iar el incerca sa ridice multe greutati ..e asa de..deci practic nu am cuvinte.

Deci tipul asta e mai mult ca superb , e un fel de Zeu , e perfect! Din prima zi in care am venit aici , m-am indragostit de el , chiar daca stiam ca nu voi avea nici o sansa sa vorbesc cu el . E inalt 1,92 , ochii ii are de culoare albastru deschis incat nici nu iti dai seama ca te-ai pierdut in ei , brunet cu parul mai mereu ravasit si niste buze conturate si destul de groase . Corpul este scluptat ca de un mester, umerii lati si muschiulosi , soldurile inguste si picioarele puternice.De o luna el a devenit motivatia mea de a arata bine. Chiar daca eu stiu ca nu voi avea nici o sansa , totusi continui sa visez , chiar cu ochii deschisi …

Visand la el cum ar arata fara tricou intr-o lumina violet dintr-o camera simt o mana pe antebratul meu , strangand-o cu putere. Imediat visul meu este alungat nemilos din capul meu , revenind la realitate.

-Fetita , nu esti singura aici . Daca nu ai de gand sa te dai , nu e problema , o s-o fac eu ! bruschandu-ma un tip cam de vreo 20 de ani , plin cu seroizi si cu o vena umflata pe fruntea creata .

Stateam socata si ma holbam la el , gandidu-ma ce sa ii spun badaranului din fata mea .

- Eu inca nu mi-am terminat seturile . Daca vrei sa faci asteapta pana termin ! ii spun eu , vocea mea fiind mai mult ca o soapta .

- Papusa, eu nu astept la rand . Cand vreau sa fac ceva , fac acel lucru atunci , ai inteles? Ma intreaba inca stangandu-mi mana , cu o tonalitate groasa ce iti da fiori .

Panica se insaleaza in corpul meu , nestiind ce sa fac : sa cer ajutor sau sa ii spun una din replicile mele geniale. Oricum pana a ma hotari sa fac ceva in privinta asta , cred ca se putea vedea spaima in ochii mei , ce pupilele mele erau dilatate la maxim.

- Las-o ma! Aud din spate o voce ce suna mult mai delicat ca a individului astuia. Faci si tu la alt aparat pana termina, nu mai fi atat de incapatanat !

Cand ma uit cine vorbea ramasesem intepenita . Inima mea trece brutal la trap , neputand tine pasul cu ea.Cred ca aveam gura deschisa cu o privire surprinsa, incremenita si confuza. Tocmai acel tip la care visam imi lua apararea ? Nu e deloc normal pentu mine.

Badaranul bombaneste niste injuraturi si pleaca fara sa spuna nimic. Din instinct imi trag mana in poala si incep sa mi-o masesz fiind prea concentrata la acel baiat ca sa imi dau seama ce fac.

Acel baiat mai mult ca perfect se apropie mai mult decat era necesar de mine , simtind tensiunea dintre noi. O privire plina de compasiune si de …curiozitate? Da, cred ca e curiozitate ma priveste atent . Buzele lui conturate se intredeschid.

- Scuza-l te rog pe prietenul meu . E cam temperamental cateodata. A avut si el o zi proasta . Sper ca nu te-a ranit . spune el cu o voce calda si groasa. DA! Si vocea lui era groasa, dar aceasta voce inspira senzualitate si armonie , nu ca a animalului aluia . Panicaaa! Asta imi vine in cap , inima mea incepe dinou sa topaie neastamparata iar mintea mea se blocheaza. Pun pariu ca si ea e in soc vazand atata superbitate .

Bunaa! Scuze pentru simplul fapt ca am cam neglijat povestea, chiar daca e o simpla poveste , chiar banala , pentru mine inseamna enorm . Daca e ceva ce nu va place , idei , sfaturi , orice , va rog lasati un comentariu . Sunt bine venite toate ! 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 24, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

InvisibleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum