Fulgii de nea plutesc prin aer , tipetele celor mici imi zdruncina anumite amintiri, adolescenti de toate felurile, increzuti, aroganti,buni, cumiti,rai ,ciudati ….si DA ! Si eu sunt o ciudata pentru multi . Sunt o ciudata pentru acei adolescent ce sunt niste roboti , lasandu-se influentati de altii , care nu au cum sa isi sustina propria opinie, dar lasand toate astea la oparte , toti suntem facut din acelasi pamant . Tot oameni suntem , indiferent de situatia fiecaruia , cat de bogat este unul dintre ei sau chiar daca alti nu au ce manca , chiar daca esti desptept si iei note numai de 10 , sau unuia care ii e pur si simplu lene sa invete , daca unul e mai putin frumos sau foarte frumos , slab sau gras , rocker sau cel care asculta muzica pop…toti suntem oamnei , numai ca unor personae le place ceea ce sunt ei si ceea ce fac …si nu trebuie sa copieze pe altul sau sa se schimbe pentru alti. Acestia sunt oamneii ciudati . Pentru ca traim intr-o lume ce e plina de colne umane , iar daca esti diferit te exclude, arucandu-ne la marginea prapastei, iar momentul asta , aici sunt eu…la marginea prapastiei , ca o pata de culoare intre jocurile alb negre ale lumii …sau cel putin asa ma simt.
Revenind la realiatea cruda , imi dau seama ca stau in fata portii de fier , de doua ori mai mare decat mine , cu modele din fier forjat si cu niste sageti in capat.Dupa acea poarta imensa , o mica gradinita de flori se asterne in fata intrarii profesorilor. Cele doua cladiri sunt inconjurate de o multime de elevi numai dornici de a merge la ore , piticotii de clasele 1-4 care alerga de colo in colo , razand si jucandu-se . Ce usor era cand eram mici , nu ne complicam viata ca acum , nu conta daca chiar eram prieteni sau cat de popular era sau cum arata , tot ce faceam era sa ne jucam . Sa traim clipa fara a ne gandi la viitor . Chiar daca ne luam dupa aparente, chiar daca ne certam intr-o clipita ca a trisat la un joc sau ca nu imi dadea o jucarie , iar in minutul 2 sa ne jucam ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Dar poate asta e maturitatea, puterea minti ce gandeste automat dupa aparente, de a despica firul in 7 si de a ne complica viata aiurea cu anumite probleme , pentru cei mici banale.
-Sophie!
O voce cunoscuta mie , ce imi provoaca o durere si o incomoditate imi rasuna in timpane . Era el ! Acel el care ma face sa ma simt oribil , ce rade de sentimentele mele fata de el , cel de care eu nu pot sta linistita.
- Nu-i asa ca ma asteptai ?
De ce trebuia el sa apara? De ce nu putea pur si simplu sa pluteasca pe langa mine ca un fulg de nea , ce zboara in adierea vantului ?Intrebari , intrebari..dar raspunsurile cand doresc sa apara?
Ma intorc inspre el , iar el , plus inca vreo 4 baieti , ma ia in brate .
-Va place noua mea iubita? E superba asa-i ? Uitati-va la ea ce fata nevinovata are , cu tot cu sentimentele ei pentru mine. I-a spune , ce fel de fantezii ai avut cu mine? Spune el , acel el care nici nu pot sa ii spun numele in momentul de fata , ceilalti ‘prieteni’ inca razand de gluma pe care el a facut-o .
Chiar daca ma doare nespus de mult faptul ca sentimentele mele au ales sa il placa pe el , un increzut , decat un alt baiat care chiar ar aprecia lucrul acesta,simt cum o caldura imi trece prin tot corpul , facandu-ma sa respir greoi , umflandu-mi narile , ca un vulcan ce e pe cale sa erupa . Indiferent de sentimentele mele pentru el , cu toata puterea , care desigur era la maximul paharului , erup.
-Tu chiar crezi ca poti sa spui orice de mine, de felul in care eu tac si te privesc , de felul in care eu te-am placut ? Sunt mai mult ca sigura ca m-am inselat amarnic . Am indurate toate aceste glume de prost gust si tot ce mi-ai facut tu mie ..in asteptarea unui miracol . Acum poti sta linistit . Ai scapat de simpatia mea!
-Draguto , miracole nu exista. Miracolul nu schimba faptul ca esti imensa.
Ei bine, asta a fost. Punctul cel mai sensibil acum este atins. O mare de lacrimi intrec digurile si se revarsa catre mal . Parca un pumnal mi-a fost infipt in piept rasucindu-se repetat. Am inceput sa fug . Unde? Nu stiu . Vroiam sa fiu singura , cu mine insami si cu proprile ganduri . M-am opri abia in baia fetelor. Incercam sa respir valuri de aer cat mai mari, incercand sa ma calmez. Rimelul imprastiat peste fata mea imi crea o masca dramatica, iar ochii umflati dadeau de gol lacrimile deja scurse. Am stat asa cam vreo 20 de minute incercand sa descifrez fata care plecase de acasa, dar in zadar . Cred ca s-a pierdut fara cale de intoarcere intr-un timp asa de scurt.
Dupa ce m-am calmat, tot ce era in sufletul meu acum era ura. Ura pentru el. Un fulger in trecu prin minte. De acum inainte nu o sa mai las pe nimeni sa isi bata joc. Voi fi respectata si vai de capul celui care nu o va face. Roata fie ea patrata,tot se intoarce ea odata! Dar inainte de asta, trebuie sa fac ceva mai important. Eu !
-Tranformarea Sophie incepe!
Buna dinou! Am revenit cu al doilea capitol de la “Invisible“. Chiar sper sa va placa si sa nu ma omorati daca am gresit ceva! Inca incerc sa ma acomodez. Dar sa nu ma intelegeti gresit, orice critica sau parere despre poveste este bine primita. Mai merita sa postez povestea? Pupici multi si astept parerile voastre! :* :*
