-Acadea!
-Ce mai e acum?
-Mă bucur să văd că ești iar un cub de gheață.
-Și eu m-aş bucura dacă ai pleca și m-ai lasă în pace.
-Slabe șanse.
-Așa credeam și eu.
-Ține.
-Ce e asta?
-Un cadou de rămas bun. Mă mut.
-Nu poți pleca. Nu și tu...
-Credeam că nu îți pasă.
-Și eu credeam dar...
-Dar ce?
-Vreau să fii aroma mea.
-Acum e prea târziu,acadea.
-Nu spune asta, te rog. Regret fiecare zi în care am fost o scorpie. Regret că nu am știut cum să îți arăt că te iubesc. Regret..
-Ce ai spus?
-Că te iubesc!
Acestea fiind spuse,băiatul nu mai pierdu vremea și o sărută cu toată pasiunea ce zăcea în el. Nu era un simplu sărut. Era primul și ultimul. Știa asta. Trebuia să se bucure. Trebuia să simtă cu toată ființa lui gustul ei de mentă. Într-un final reuși să se desprindă de ea și cu o ultimă îmbrățișare își lăsă în urmă acadeaua lui preferată.
~Te iubesc, acadea. Să nu îți uiți biata aromă.~
《Încă o prostie a fost terminată. Aștept păreri.》
CITEȘTI
Just lollipop
Short Story-De ce acadele?De ce nu înghețată? De ce nu ciocolată? -De ce pui mereu atâtea întrebări? De ce nu mă lași să mă bucur de acadeaua mea?
