Acea atingere

{1}

NA: sugerez să ascultaţi melodia, omul ăla e un geniu, eu de fiecare dată tremur când îl ascult. În viaţa mea nu cred că m-am lungit atât de mult la o scenă erotică. Pun pariu că nici nu e prea minunat scrisă şi am impresia că prea m-am repetat cu numele personajelor, dar ... asta este. Necesită o editare mai amănunţită, ştiu, mă voi ocupa şi de asta, dar acum sunt obosită.

Cuplu: D.O şi Kai (EXO) kaisoo

___________________________________

          Do Kyung Soo nu îşi mai simţea degetele, cu toate că avea două perechi de şesete în picioare, frigul de afară era aprig, iar vântul reuşea să-i intre chiar şi prin stratul gros de haine, ce îl împodobeau. Îşi vârâ şi mai adânc în buzunare palmele, timp în care îşi îndreptă privirea spre intrarea de la sudio, dar atenţia îi fu capturată de baletul fulgilor de nea, care agale şi ritmic pluteau în aer. Tânărul zâmbi în sinea sa şi îşi lăsă gândurile să zboare departe, într-un loc doar de el cunoscut şi acolo îl întâlni pe el, emanând căldură, lumină. Îl aştepta acolo unde cerul şi pământul se uneau, iar lumile nu aveau bariere, separeuri, ci erau un întreg.

          — Kyung Soo, hei! Kyung Soo!

          O voce obosită şi puţin răguşită îl trezi din visare. Fu uşor smucid, ca să poată să coboare înapoi pe pământ. Chipul lui Kai se contură frumos în luminile stradale, iar în ochii săi se formă o umbră, urmată apoi de un strop de strălucire translucidă. Părea să fie secat de putere, şedinţa foto durase prea mult şi îşi dorea cu ardoare să se trântească în pat.

          — Cum a fost?

          — Nu se vede? Se schimonosi la Kyung Soo, strâmbând din buză nemulţumit, i se părea stupidă întrebarea, din moment ce el ştia că viaţa de model nu e aşa de minunată precum pare. Putem pleca, sunt frânt, nu am chef de absolut nimic.

          Kai trecu precum un fulger prin faţa celui care îl aşteptase aproape o oră întreagă, fără să aştepte răspunsul prietenului său. Kyung Soo rămase cu gura puţin căscată, dar imediat îl urmă pe amicul său şi oprindu-se în spatele său îl apucă de braţ, forţându-l să se întoarcă cu trupul spre el. Privirea aceea căpruie a lui Kai era acum lipsită de orice altă strălucire, Kyung Soo oftă întristat şi articulă câteva cuvinte pe care bărbatul din faţa sa le înţelease.

          — Hăă!

          — Am spus că în seara asta avem un drum de parcurs.

          — Pentru ce, unde?

          — Nu îmi spune că ai uitat. Kyung Soo îl privi prelung în ochii şi mai oftă odată, dar mult mai dezamăgit ca prima oară. Trebuie să ajungem la cabană, mâine e prima zi de Crăciun şi avem de pregătit multe, ai uitat că ne vedem cu prietenii şi familia acolo mâine după-masă?

Încă năuc, acesta încuvinţă din cap, destul de absent.

          — Tu conduci de data aceasta, eu nu mai pot.

* * *

          Imediat ce păşi în casă, Kai se dezbrăcă încă de la intrare de toate hainele pe care le avea pe el. În drumul său se lovi de pat, înjurând iritat, Kyung Soo se amuză pe seama lui, dar surâsul său dispăru odată ce simţi din nou acel sentiment de solitudine, singurătate.