Acea atingere

{3-1}

NA: deoarece netul meu este idiot şi sigur cauza principală de ce nu mi se salvează cum trebuie textul. Am luat hotărârea să împart acest one-shot în două bucăţi. (că nu am altfel cum să fac, până îmi pun net bun) Povestioara nu e terminată, mai am de scris la ea şi voi aduce şi continuarea cât mai curând, cel târziu spun eu că marţi... Sper să vă placă, de data asta am ajuns chiar la 20 de pagini şi mai am de scris puţin, plus că partea asta trebuia să fie ceva mai lungă... dar nu salvează watt-ul nici dacă îl ameninţ. (nu e corectat cum trebuie, fiindcă voi lăsa asta pe altă dată momentan)

Cuplul: Yunho x Jaejoong - DBSK/TVXQ

_____________________________

          Într-o după-amiază Yunho fusese convocat de către bătrânul său. Ca întotdeauna discuţiile celor doi erau purtate în biroul tatălui său. Acolo unde draperiile nu erau trase mai niciodată, lăsând lumina să inunde încăpere şi unde mirosul de băuturi scumpe şi tutun se resimţea încă de pe hol. Camera aceea era considerată o oază de cunoştiinţă, datorită bibliotecii imense care se ascunde de după o altă uşă din încăpere. Tânărul băiat nu se ataşase aşa cum dorise tatăl său de acel birou personal, căci acesta nu împărtăşea aceleaşi viziuni ca el, de aceea făcea tot posibilul să nu intre acolo.

          Ajuns în faţa uşii stătu câteva clipe să cugete asupra situaţiei, ca mai apoi să ciocăne de câteva ori în lemnul masiv şi sculptat frumos. Auzi un „intră fiule" şi pielea i se zgribuli, înţepându-l parcă pe interior. Tatăl său stătea cu faţa spre geam şi spatele la el, admira ca un romantic şi melancolic ce era peisajul plin de viaţă de afară. I se părea că luna iunie nu fusese niciodată mai frumoasă ca în acel moment şi totuşi nu îşi permisă să se lase prea mult purtat de fantezie, când ştia că odrasla lui ieşea de sub cuvântul său ferm şi neclintit.

          Dintr-o singură rotaţie, se întoarse cu privirea spre copilul său, ce stătea nemişcat lângă uşă, aşteptând să i se spună ceva.

          — Ştii de ce te-am chemat aici, nu?

          — Vrei să-mi povesteşti de tinereţea ta şi cât de priceput erai tu la toate?

          Yunho avea un ton zeflemitor şi avea de gând să-şi ia tatăl peste picior, aşa cum obişnuia. Un obicei prost, cum îl considera mama lui, fiindcă ştia că soţul ei îi voia doar binele.

          — Ar trebui să râd? Nu cred. Voi trece cu vederea faptul că ai nişte apucături ciudate şi chiar urâte, te-am chemat aici nu ca să îţi fac morală, ci doar să te informez că peste patru zile vei pleca spre şcoala de vară Kimjoong.

          — Poftim! Izbucni surprins băiatul, sprâncenele arcuindu-se în sus.

          — Nu te teme, e o şcoală renumită în Coreea şi chiar şi peste hotare, are un program foarte organizat şi care te va ajuta nu doar cu materiile pentru ultimul tău an de liceu, dar te vor pune şi cu botul pe labe, ştii la ce mă refer: bune maniere, mod de a te comporta în societate şi multe astfel de cursuri şi programe interactive. Poate aşa vei deprinde şi tu ceva, înainte de a-ţi distruge singur viitorul.

          — Nu, cum ai putut să faci asta? Nu voi merge, du-te naibi!

          — Te zbaţi singur ca peştele pe mal, totul a fost aranjat şi domnul director Kim te aşteaptă cu drag ca să te ocrotească. Te mai rog doar ceva, să fii respectos cu acesta şi cu oricine din familia sa, este un pacient vechi de al meu şi un bun prieten, nu vrea să aud că ai provocat probleme. Bine?