Acea atingere

{2}

NA: am scris mult, foarte mult. E minunat! Totuși cred că am cam încheiat prea clișeic, dar asta este, pot spune că îmi era teamă că nu mai termin. :)) Din păcate capitolul nu este editat și cred că nu voi edita prea curând, mă gândeam totuși să îmi trec ochii peste text, dar ceva mai încolo, acum doar mă bucur puțin că am finalizat. Sper să nu fie un eșec total. Am observat că wattpad-ul îmi lipeste cuvintele între ele, greșeli care nu le-am făcut eu. Nu vă speriați dacă vedeți așa ceva, dar totuși pe acelea le-am mai corectat. Enjoy!

Cuplu: Ji Min x Jungkook - BTS

_________________________

          Ar fi minţit dacă spunea că nu fusese surprins de buchetul de flori pe care îl primise de la fidelul său client Tae Hyung. Luă în mână cadoul şi îşi scufundă nasul în parfumul proaspăt şi senzual al plantelor. Simţi miros de muşeţel şi începu să râdă, se părea că prietenul său ştia cum să-l facă să se simtă minunat. Îşi ridică privirea înspre tânărul ce stătea cu palmele la spate şi îi putu observa bujorii din obraji. Sprâncenele i se arcuiră în sus de uimire, deoarece niciodată nu îl mai văzuse aşa pe Tae Hyung. Era ceva nou pentru amândoi, dar ca momentul să nu devină mai stânjenitor decât era Ji Min îi îi mulţumi din priviri şi căută un vas lung pentru a pune buchetul în apă, ca nu cumva să se usuce. Între timp amicul său îşi trase un scaun şi se aşeză, aşteptând ca el să se întoarcă pentru ai lua comanda, aşa cum făcea aproape în fiecare zi.

          Ji Min nu pierdu timpul şi în câteva secunde se şi întoarse la clientul său.

          — Ca de obicei, nu?

          — Ca întotdeaunea. O spuse cu un zâmbet pe buze băiatul.

          Ji Min se întoarse apoi cu trupul spre blatul din spatele barului, de unde luă un vas în care turnă apă şi o puse pe foc. Căută apoi într-un sertar frunzele de ceai verde, pe care le avea adunate într-o cutiuţă din lemn frumos sculptată. Le scoase şi le puse într-o ceaşcă medie, de un galben şters.

          — Spune-mi V, cum a fost astăzi la facultate? Mai ai cursuri după pauza asta? Îl strigase după porecla aceea ciudată şi seacă, dar care pronunţată pe buzele sale avea un gust atât de dulce.

          Tânărul student la medicină îşi plecă capul într-o parte, ţuguind buzele, ca mai apoi să îşi trântească faţa peste antebraţele împreunate şi întinse pe blatul barului.

          — Nici nu vreau să discut, am fost la morgă şi ne-am uitat la cadavre. A fost interesant, dar în acelaşi timp cadrul a fost desprins dintr-un film horror. Majoritatea fetelor din anul meu au început să-şi facă poze cu morţii şi să le pună pe facebook. Cât de bolnav şi totuşi am răs puţin de gusturile lor nu tocmai ortodoxe. După a venit doctorul şi ne-a mustrat că nu ne comportăm cum trebuie pentru vârsta noastră.

          Ceaiul era gata şi lângă ceaşca, Ji Min a mai adăugat două felii în formă de semi-lună de lămâie. Ştia că lui Tae Hyung îi plăcea să stoarcă zeamă acestora în ceai, fiindcă nu se dădea prea în vânt după dulce şi considera că fructul acesta îi dădea o aromă şi un gust aparte licorii aburinde.

          Întâmplările pe care V i le istorisea la o ceaşcă de ceai lui Ji Min i se păreau acestuia amuzante. Stând mai mereu într-o ceinărie şi servin clienţi devenea câteodată monoton. Îi plăcea să facă plimbări când programul se termina, doar ca să mai ia o gură de aer, dar în genere nu i se întâmpla mai nimic interesant. Pe când, viaţa de student a prietenului său era cu adevărat satisfăcătoare şi împlinitoare. Dar poate nu acesta era motivul pentru care Ji Min îl sorbea din priviri pe clientul său fidel, care cu doar câteva luni în urmă descoperise acest loc. În principiu dezvoltase sentimente destul de intense pentru el şi atunci când păşea în clădire, inima îi tresălta de bucurie, sufletul luminându-i-se. Îl voia cât mai aproape pe V, dar ştia că poate tânărul provenea dintr-o familie înstărită, chiar de doctori. Pe când el servea ceai, „meştesug" deprins de la răposaţii săi părinţi care îi lăsaseră în urmă casa şi ceainăria de la parter. Ji Min era un visător şi dorea să-l facă pe Tae Hyung fericit, dar ce putea el să-i ofere în schimb, înafară de obişnuitul ceai verde cu lămâie, pe care băiatul îl tot comanda cu nesăţ? Nimic. Totuşi continua să spere că tânărul are să-l observe într-un final.