Il ajut sa ma distruga?!

167 8 4
                                    

*Ella*

Am înlemnit. Mi-a căzut paharul din mana. Eram complet derutata. Mai întâi lucrurile pe care le auzisem, apoi poza, acum asta? Îmi era frica și eram curioasa în același timp. Poate era doar o coincidenta sau prostiile din mintea mea, dar tot eram terifiata.

-Ce ai pățit? Covorul ăsta e foarte scump! Te pun sa îl cureți cu limba!Țipă Justin la mine.
-Îmi pare rău.spun cu lacrimi în ochi.
-Scuzele nu înseamnă nimic pentru mine. De ce ai făcut asta?
-Îmi e greu, știi?  Fără familia mea... eu aici, cu un psihopat despre care nu știu nimic, iar ei acolo, căutându-mă.. cine știe ce alte lucruri am pierdut în tot acest timp. Spun fără sa respir
-Unu la mana: Mersi pentru faza cu psihopatul. Ești o drăguță. Pentru mine e un compliment. Doi la mana: da, crede-mă ca știu foarte bine cum e sa trăiești fără familia ta. Adică a mea, eu și familia mea.. înțelegi tu..
Rad puțin dar după mă trezesc la realitate.
Acum nu a crescut nici el cu familia lui? Off.. mă simt ca un personaj din Scooby-Doo în propriul meu episod. 

Si cat despre faza cu sticla... nu mai inteleg nimic, sincer... Poate am inteles eu gresit... poate... nu știu. Ce stiu este ca povestea asta se adanceste tot mai mult si imi e tare frica de ceea ce s-ar putea intampla in continuare...

*Justin*

Sincer nu mai stiu ce sa fac. Se adanceste din ce in ce mai mult in poveste si imi e intr-un fel frica sa nu se prinda de ceva. Pare isteata, nu e la fel de tampita ca celelalte si mi-e ca atunci cand va afla sa nu fiu nevoit sa o omor si pe ea ca pe celelalte. Cum am spus, ma simt cumva atras de ea.
Ce?! Despre ce tot dracu' vorbesc?? O urasc. Nu sunt atras de ea. Nu am inima. Nu iubesc. Nu stiu ce e iubirea. Si ea nu e deloc speciala. E doar una din tarfele mele. Punct.
Vino-ti in fire, javra!

După ce a curățat vinul de pe covor, am pus băutura la o parte pentru ca era clar ca nu vom mai avea pofta de băut. Am așteptat sa se așeze lângă mine în pat, ne-am învelit și am luat-o în brate sa dormim. În mod normal nu as fi făcut asta, dar îmi era cumva frica sa nu plece jigodia sa mai afle și alte chestii.
Tot plângea și am țipat la ea sa se opreasca:
-Dacă nu încetezi în momentul asta cu smiorcaitul, te leg de un scaun pe balcon și te țin acolo 6 nopți!
S-a calmat puțin și a zis ca nu va mai face asta cu aceeași frica în voce.
Am adormit destul de rapid după ce a tăcut.

***

Era dimineata. Stateam pe pat si o priveam dormind. Trebuia sa ma ridic sa ma duc pana la un amic, dar nu aveam nici cea mai mica picatura de chef. Plus ca voiam sa se trezeasca langa mine. Nu ca ar fi frumos sau ceva, dar imi place sa o sperii.
Noaptea trecuta am obligat-o sa doarma cu mine, dar mai bine nu o faceam. Se cam imbatase de la vinul acela si a inceput sa imi povesteasca din viata ei: probleme, reusite, vise. Si ceea ce mi s-a parut cel mai ciudat a fost ca vorbea despre mine, cel care a rapit-o, care ii face rau si care nu o lasa sa isi vada familia, ca și cum eu nu as fi fost prezent. Ca si cum i-ar fi povestit altcuiva. Nu chiar mie, persoana in cauza. Facuse o mica poveste cu final fericit din asta. Pacat ca in lumea reala "finalul povestii" e intotdeauna MOARTEA.
Ma gandeam si ma uitam la ea. La un moment dat s-a trezit. M-a intrebat ce s-a intamplat seara trecuta si nu i-am dat prea multe detalii. Voiam sa vad dacă ma minte sau dacă spune adevărul în legătură cu faptul ca nu își amintea mare lucru din seara precedenta. Voiam sa vad dacă era adevărat sau doar efectul alcoolului.

*Ella*

Nu imi venise sa cred ca bausem noaptea trecuta. Trebuia sa am grija de mine. Nu sa fac ceva care ar putea duce la altceva... Plus ca i-am spus din problemele mele?! Mie nu imi place sa ma plang nimanui, dar lui! El, cel care vrea sa imi faca rau mie si familiei mele cu cat stie mai multe lucruri, cu atat isi atinge mai repede scopurile. E ca si cum l-as  fi ajutat. Ma simteam oribil. Bine măcar ca nu a băgat în seama. Sau dacă a băgat, ma voi comporta ca și cum as fi fost doar beata și vorbeam prostii.
Aceste lucruri imi treceau prin cap in timp ce faceam dus. Justin se dusese sa pregateasca micul dejun. Eram foarte curioasa sa vad ce poate sa pregateasca nenorocitul.
Mi-e frica sa mananc. Daca face ceva cu mancarea? Daca ma otraveste?
Imi sterg repede gandurile din minte si incerc sa ma relaxez. Insa relaxarea nu dureaza prea mult deoarece vine sa ma cheme la masa. Ma imbrac rapid si cobor impreuna cu el.
Cand ajungem in bucatarie eram surprinsa de ce vedeam. Croissante, clatite cu nutella, sandvisuri cu sunca, salata greceasca si cafea. Era o masa foarte bună. Poate chiar suspect de buna. Nu știam eu cum arata otrava sau chestiile de genul, dar trebuia sa fiu precauta după fiecare gura.
-Wow. Nu imi vine sa cred.ii spun asezandu-ma. Chiar tu ai gatit?
-Da. De ce esti asa surprinsa?spune așezându-se și el
-Nu te credeam in stare. Nu pari genul de om care gateste... Mancare normala...spun si ma bufneste putin rasul amintindu-mi ce am auzit despre el zilele trecute.
-Ce pot spune... Calatoresc mult.  Am invatat de la oameni... De la alti oameni, sa gatesc.
Mi s-a parut ciudata pauza pe care a facut-o, dar nu am luat-o in considerare.
-Mananca! imi spune uitandu-se urat.
-Umm... Esti sigur ca nu e otravita sau ceva? intreb putin nesigura
-Daca voiam sa te omor, o faceam de mult scump. Și nu asa simplu. Nu e felul meu. Acum taci si infuleca. imi spune apropiindu-se de gura mea

Ma pun pe treaba. Intr-adevar, era foarte gustoasa. Un lucru pe care Justin am observat ca nu il suporta este sa vorbesti la masa. Poate se comporta asa doar cu mine, dar un mic sunet daca scoteam cand mancam impreuna cu el, innebunea. Chiar atunci am observat asta. Am vrut doar sa imi detalieze ce se intamplase noaptea trecuta cand aproape ca m-a injunghiat cu un cutit tipand la mine sa nu mai fac greseala sa vorbesc la masa vreodata. Am incuviintat apoi s-a calmat si am continuat.

Dupa ce am terminat de mancat, telefonul lui Justin incepe sa sune. Raspunde in graba:
-Da. Eu sunt. OK. Mersi. Vom fi acolo in 30 de minute.
Inchide rapid. Baga telefonul in buzunar si imi spune:
-Imbraca-te! Trebuie plecam. Si sa nu aud vreo intrebare.

...

Jocuri Murdare(Justin Bieber Fanfic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum