Jocuri Murdare(Justin Bieber Fanfic)

Căutând răspunsuri

*Ella P.O.V.*

După ce Justin a plecat și după ce am curățat în bucătărie îmi venise cheful de curățenie, așa că m-am dus să fac curat în dormitor, apoi să văd ce mai e prin celelalte camere. Sincer de când eram în casa asta nu o descoperisem complet. Nici nu aș putea. Casa asta e atât de mare încât m-aş putea pierde în ea. Are și intrări secrete, după cum mi-a spus Justin. Cine știe de ce naiba mai dau prin casa asta dacă mai apuc să cotrobăi? Dar totuși ceva mă îndeamnă să încep căutările. Să profit că nu e pisica acasă. Să văd dacă mai găsesc vreun răspuns la întrebările mele. Dacă nu reușesc să plec de aici, măcar poate reușesc să găsesc un punct slab al lui Justin Justin și astfel voi ști unde să lovesc.

Am ajuns în dormitor și am făcut patul, am șters praful, care părea că nu mai fusese șters de o perioadă foarte lungă de timp. Apoi am aranjat puțin pozele și chestiile de pe biroul vechi de lângă geam. Apropo de geam. Am dat draperiile la o parte. Cred că nu le mai dăduse de foarte mult timp pentru că erau pur și simplu lipite, înțepenite pe țeava aia nenorocită. Geamurile nu erau șterse de ani de zile... Am făcut puțin curat și în dulapul lui Justin în care avea o grămadă de haine vechi și doar câteva haine noi pe care le purtase zilele trecute. Știți ce e ciudat? Că mereu avea haine noi pe el, dar nu era nici urmă de modă nouă în șifonierul ăsta. Poate are un dressing ceva prin casă, dar la cum arată dormitorul lui, mă îndoiesc să știe ce e ăla dressing. Acolo erau... cape ?! Cape frate. Știți ? D-alea de vampiri și de regi de pe vremuri, nu știu cum să explic... erau foarte multe haine vechi. Costume vechi și accesorii foarte scumpe. Dacă această casă ar fi investigată de cei de la muzeu sau ceva de genul, ar fi cu siguranță monument istoric, jur.
După ce am terminat de curățat dormitorul, așa cum mi-am propus, am plecat să caut alte chestii în camerele celelalte. Majoritatea ușilor încuiate... mda... Nu prea am noroc. Oare unde ține cheile ? Sunt prea multe camere încuiate în casă să țină cheile cu el și nu cred că le-ar ascunde departe de casă pentru că dacă ar avea nevoie urgent de ceva, să fie la îndemână, zic. Holurile etajului de sus, cel în care era dormitorul, pentru că erau mai multe, erau lungi și înguste și pe fiecare perete erau tot felul de vechituri, bijuterii, şi tablouri cu personaje vechi din lumea istorică. Avea chiar și un tablou mare cu Vlad Țepeş. Ce om!
Am ajuns la un moment dat la parter unde era un șifonier care abia stătea în picioare și abia am reușit să îl deschid fără să îmi cadă vreo ușă în cap. După ce l-am deschis... surpriză! O ușă. Am încercat-o. Era descuiată. Mi-am zis: "De ce nu?" Și am deschis-o. Era un hol lung și întunecat. Nu aveam nimic cu care să luminez, dar m-am uitat pe pereți și erau... torțe. Frate, pe bune ? Înțeleg stilul vechi, dar era nevoie și de torțe? Există lanterne. Secolul 21, monstrule, secolul 21!
Am luat o torță și am aprins-o. Era și un chibrit lângă. Am mers până în capătul holului cu pași foarte lenți și mă uitam întotdeauna în spate pentru că îmi era frică să nu vină psihopatul acasă și să mă găsească aici. Cine știe ce naiba îmi mai făcea.
Era o singură cale de a înainta. În stânga. Nu îmi place stânga. De când eram mică, dacă aveam de ales intre stânga și dreapta, alegeam întotdeauna dreapta. Ăsta a fost și motivul multor victorii din viața mea. Știi ? Momentul ăla când te pune să alegi în care mână se află pietricica sau bățul. Câștigam mai mereu alegând dreapta, dar cum acum nu există dreapta, îmi calc pe principii și merg spre stânga. Nu merg mult că dau de... gratii? Erau gratii, uși închise, postere, urme de gheare, sânge, arme, haine sfâșiate și schelete de oameni. Era chiar și unul care era înarmat. Era pus în capătul holului aceluia pe un scaun, legat de mâini și de picioare și pur și simplu mort. Cine știe ce naiba i-a făcut Justin și cum l-a omorât, dar nu vreau să aflu. Nu pe pielea mea.
Nu mă puteam mișca. Parcă aș fi fost într-un coşmar, într-un film de groază. Nu prea mă uitam la astfel de filme și cu siguranță nu voiam să trăiesc unul. Eram stană de piatră. Am stat puțin timp așa privind în jur și am fost trezită din transă de o voce auzită din spatele unei uși. Era o voce de barbat care striga "Ajutor!". Se mai auzeau și bătăi în ușă.
O, Doamne! Trebuie să ies de aici!
Am țipat, am aruncat torța și am luat-o la fugă până am ajuns la ieșire. Am pus ușile șifonierului la loc și am fugit direct sus. M-am aruncat în pat și am început să plâng de frică.
Trebuie neapărat să ies de aici cât mai repede. Omul ăsta, de fapt, animalul ăsta, bruta asta e în stare de orice după ceea ce am văzut și nu îmi permit să mai stau aici prea mult timp. Îmi e așa de frică... O, Louis, tata, mama, unde sunteți voi acum?