She is danger

Capitolul 6

Cand m-am uitat mai atenta la el era chiar Max. M-am dus repede la prietenii mei, suparata, deoarece eu nu pierdeam niciodata.

 - Esti bine? ma intreaba Jonny.

 - Tu ce crezi? raspun eu ironica. Tocmai am pierdut cea mai simpla cursa la care am participat!

 - Defapt nu ai pierdut. Si pot spune ca esti destul de buna. Adica ai iesit la egalitate cu cel mai bun de aici, zise Conrad.

 - Serios?! Si acum o sa impartim premiul?intreb stiind ca nu e posibil.

 - Exact. Vezi ca te prinzi repede? comenteaza roscata pe care nici n-o observasem.

 Acea senzatie de a-i sparge fata a revenit. M-am apropiat de ea si i-am strans puternic incheietura.

 - Daca sti ce-i mai bine pentru tine, taci! ii soptesc eu dandu-i drumul.

 - Blaze! maraie Conrad. Hai sa mergem sa vedem care-i premiul.

 O voce se aude din difuzoare.

 - Buna seara! Sunt Austin Jameson, gazda dumneavoastra. Dupa cum stiti tocmai a avut loc o cursa, prima in aceasta seara. Voi anunta castigatoarul, care evident este Max. S-au auzit o multime de aplauze, dar au fost intrerupte de aceasi voce. Dar stati! Cineva a reusit sa-l egaleze. Si este chiar o fata. susotelile nu au intarziat. O cheama...Blaze.

 Am pasit in fata, luminile cazand pe mine si pe Max.

 - Asa ceva nu s-a mai intamplat! zise din nou Austin.

 - O, te rog! Pot sa-l intrec oricand, oriunde, la orice ora! zic dandu-mi ochii peste cap.

 - Deci asta e o provocare! A-

 - Nu am fost destul de clara?! il intrerup eu.

 - Accept! spune Max cu un ranjet pe fata. Maine seara, la ora 8, la defileu. Castigatorul va primi premiul din seara asta, adica cel mai nou motor aparut pe piata. Esti de acord? 

  - Da, spun fara sa ma gandesc de 2 ori.

  Defileul e un loc periculos. Am mai fost acolo o data. Am asistat la o intrecere intre 2 amici de-ai mei. Locul e sinistru rau, nu glumesc. Mai ales noaptea. E numai ceata. Distanta e foarte lunga pana la linia de sosire. Drumul e foarte ingust, incapand maxim 2 motociclete. In stanga si in dreapta e o prapastie. Era un zvon care zicea ca mereu, unul dintre cei care au concurat acolo a murit. Asta ma ingrozea cel mai tare. Max avea mai multa experienta decat mine si daca va fi cineva care va muri acolo, eu voi fi aceea. Am inlaturat aceste ganduri, incercand sa ma bucur de petrecerea ce urma. Tocmai cand voiam sa ma indrept spre un bar am auzit o voce cunoscuta. M-am uitat in dreapta si am fost uimita de ceea ce am vazut. Clare fuma si bea cu cativa baieti si cu cateva fete. Ce a apucat-o? Ea era un inger care nu iesea niciodata din cuvantul celor care o ingrijeau. La orfelinat mereu eu faceam tampenii si ingrijitoarea ne certa pe amandoua. Mereu o bagam in probleme. Eu eram cea agitata, ea era cea calma. Eu eram intunericul, ea era lumina. Eu eram raul, ea era binele. Eu mereu rezolvam probleme prin violenta, ea le rezolva "pasnic". Acum cateva zile mi-a zis ca ea nu fumeaza si acum ce face? M-am indreptat cu pasi rapizi spre acel loc. I-am impins pe toti acei baieti si am apucat-o de mana, tragand-o dupa mine.

 - Hey, lasa-ma! tipa ea.

- Ce faci aici?! o intreb. Parca ziceai ca nu fumezi si ca nu bei.

 - Nu e treaba ta ce fac eu!

 - Ba este, fiindca esti prietena mea si nu o sa te las sa stai cu niste drogati.

 - Ei nu sunt drogati! Sunt prietenii mei.

 - Nu sunt prietenii tai! Nici macar nu-i cunosti! Ce cauti aici? Asta nu e un loc pentru tine.

 - Dar pentru tine de ce este? intreba ea infuriindu-se.

 - Eu incerc doar sa te protejez! Nu iti dai seama ce faci!

 - Dar poate ca nu mai vreau sa ma protejezi! Poate ca nu mai am nevoie de tine. Nu esti mama mea sa-mi spui ce sa fac, iar de acum nu mai esti nici prietena mea.

 Cand am auzit ce-a spus am ramas inlemnita. Cum poate spune asa ceva? De-atata timp de cat ne cunoastem nu ne-am certat niciodata si acum facem asta doar pentru ca ii vreau binele. Probabil handicapatii aia care pretind ca sunt sunt prietenii ei au drogat-o si de aceea este asa. S-a smucit din mana mea si a plecat spre "grupuletul" ei. M-am dus la bar, fiind nervoasa.

 - Un pahar de tequilla! i-am spus barmanului in timp ce ma asezam pe unul dintre scaunele inalte si rosii. Acesta a sosit cu bautura pe care am dat-o imediat peste cap. Inca u-

 - Doua pahare de whisky, te rog. O persoana s-a asezat langa mine intrerupandu-ma. Era chiar Max. M-am uitat urat la el, dar el doar a zambit. Si... ti-e frica? ma intreaba.

 - Ce? intreb confuza.

 - Pentru maine seara.

 - Nu, spun desi nu eram foarte sigura de aceasta negatie.

 - Ai mai fost acolo?

 - Da. O data cand 2 prieteni de-ai mei s-au intrecut si unul dintre ei a murit. Asta a fost acum vreo 2 ani. Dar niciodata nu m-am intrecut acolo.

 - Eu da. spune Max mandru.

 - Si... spun eu amintindu-mi de acele zvonuri.

 - Si amicul meu, daca-i pot spune asa, a cazut in prapastie.

 - Oh...spun cand vin bauturile. O dau si pe aceasta peste cap, la fel facand si Max.

 - V-a fi greu. spune el. Faza e ca si eu am auzit acele zvonuri pe care cred ca le-ai auzit si tu si daca sunt adevarate, trebuie sa avem grija ca niciunul sa nu cada.

 - De ce iti pasa de mine? De ce nu m-ai lasa sa cad?

 Iainte sa poata sa raspunda ii suna telefonul. Se scuza si raspunde.

 - Alo! zice el pe urma urmeaza o pauza scurta. Ma deranjezi! Ti-am zis sa nu ma suni acum deoarece sunt ocupat!... inca o pauza. Vin cat de repede pot! inchide si se uita la mine. Scuze, dar trebuie sa plec. Ne vedem maine!

 Dupa cateva ore in care am stat singura i-am anuntat pe baieti ca plec, dar ca voi participa la o cursa si ca ne vedem maine la locul indicat. In 10 minute am ajuns in fata apartamentului lui Jake. Am batut la usa si mi-a raspuns Collin.

 - Hey, am venit! spun plictisita.

 - Intra! Vad ca nu esti prea bine. Ce-ai patit?

 - Nimic...

 - Uite, mirosi a bautura si a tigara de la o posta. Faci asta doar cand esti foarte suparata, deci ce s-a intamplat?

 - O mai ti minte pe Clare?

 - Da! Ce-i cu ea.

 - Sti ca ea nu bea si nu fumeaza. 

 - Da.

 - Ei bine, am gasit-o la curse cu un grup de cativa baieti si fete pe care nici macar nu-i cunostea si exact asta facea. Cred ca au drogat-o si au pus-o sa fumeze si sa bea, altfel nu-mi explic.

 - Doar atat?

 - Pe urma am incercat sa o iau de acolo, dar nu a vrut si ne-am certat si a zis ca nu mai vrea sa fie prietena mea.

 - Nu fi trista. Sigur o sa-si revina ea. Acum hai la culcare ca e tarziu si maine ai scoala.

 - Ok, haide!

 Am adormit repede in asternuturile pufoase si parfumate.

 A doua zi a trecut repede cu ore plictisitoare si mici ciondaneli. Ora 8 se apropia cu repeziciune si teama punea stapanire pe mine cu fiecare minut.