She is danger

Capitolul 9

 - Deci, tu trebuie sa fi Blaze! zice el.

 Eu nu raspund pentru ca era evident ca eu sunt. Probabil era o intrebare retorica. In incapere s-a facut o liniste mormantala, dandu-mi de inteles ca trebuia sa spun ceva. Am oftat.

 - Pff... normal ca eu sunt. Doar n-o fi stafia mea!

 El si-a curatat gatul, semn ca nu prea i-a placut raspunsul, dar n-am ce sa-i fac. Doar nu se astepta sa-i zi ''Nu, eu nu sunt Blaze. Doar ma dau drept ea ca sa ma infiltrez aici si sa fur nu stiu ce acte secrete!' Conrad mi-a dat un cot in stomac facandu-mi semne sa incetez.

 - Eu sunt Jason! zice si-mi intinde mana. Viitorul tau sef. spune vazand ca nu fac nimic.

 - Asta inseamna ca m-ai acceptat?! intreb.

 - Da. Unul dintre baieti ma impinge in fata, astfel incat sa fiu nevoita sa-i strang mana sefului meu. Atunci mi-am dat seama ca imi parea cunoscut tipu'. Doamne, el era seful meu!!!! Nu pot sa cred! Biroul tau este la ultimul etaj in dreapta. Birourile voastre, spune aratand spre baieti, sunt la etajul al doilea, dupa cum stiti. Am un caz pentru tine, Blaze, dar vreau sa te acomodezi mai intai. Voi veni peste 1 ora la tine. Acum, du-te!

 Eu ies impreuna cu baietii pe hol si intram in lift. Ei coboara la etajul al doilea, iar eu ajung la ultimul.

 - Buna ziua! spune o receptionera. Cum va numiti? 

 - Blaze Rodriguez. am spus. S-a uitat pe o lista de pe calculator si a dat din cap.

 - Nu gasesc acest nume aici.

 - Debbie Carter?! intreb.

 - Aici scrie ceva asemanator. Blaze Carter. Mi s-a spus ca folositi alt nume, dar acesta e de preferat pentru misiuni.

 - Foarte bine. Biroul meu unde este? 

 - A 3-a usa, pe dreapta. spune cu un zambet nu prea sincer.

 Numele pe care mi l-au dat ''parintii'' mei a fost Debbie Carter. Dupa tot ce s-a intamplat m-am gandit ca ar trebui sa-mi schimb numele. Asa ca ma chema Blaze Rodriguez. De fapt, daca ma gandesc mai bine suna mai ok Blaze Carter decat numele celalalt. Am plecat spre birou fara sa-i mai spun ceva. Am intrat si am ramas uimita. Locul asta era genial. Mai bine de atat nu se putea. Pe jos era un covor rosu, pufos care acoperea toata suprafata podelei, un birou alb, mare cu un calculator subtire pe el, o veioza mica, neagra tot pe birou, o lustra alba agatata de tavan, 2 fotolii rosii, foarte comfortabile si un perete din sticla care descoperea o parte din oras. Peretii erau din lemn, asa ca nu se putea vedea nimic prin ei. M-am asezat pe scaunul biroului care era cu rotile si am inceput sa ma invart. Stiu ca suna copilaresc, dar imi place acest gen de scaun. Camera asta era aproape pe gusturile mele.    

 O bataie usoara in usa mi-a atras atentia.

 - Intra! spun.

 - Buna ziua! spune sfioasa o fata roscata si draguta. Sunteti Blaze Carter?

 - Da. Tu cine esti?

 - Eu sunt Alice. Asistenta dumneavoastra.

 - Buna Alice! Chiar ma gandeam la o cafea acum. Adu-mi una! O si cheama-l pe Jason. Multumesc.

 - Imediat, doamna! Ea iese rapid pe usa, venind in cateva minute cu cafeaua si cu ''domnul'' Jason.

 - Vad ca te-ai acomodat rapid, spune zambind.

 - Mda...

 - Iti place aici?

 - Da, e dragut.