Doar A Ta Pentru Totdeauna ❤Zayn Malik❤

3. Am Pierdut Totul.

-Hei tu! Arată cu degetul spre mine. -Cu tine vorbesc, hai mişcă-te!

Face pe şeful, cuvintele îi sunt mai mult un ordin, stând la câțiva paşi distanță mă cheamă cu degetul să mă apropii de el.

-Dar nu...

-Am zis fără comentarii.

Mi-o taie el repede, vocea lui fiind cu cel puțin o octavă mai ridicată. Sincer nu-i înțeleg frustrarea, eu am fost întreruptă de el. Totuși încerc să-i explic care e situația.

-Vroiam să spun că nu...

- Tu chiar ești tâmpită? Vrei violată? Atunci fie ... distracție plăcută!

Și acum nu doar ca m-a întrerupt pentru a doua oară dar mai și țipă la mine. Deși nu îl cunosc nu mi-e greu de loc să observ că este la fel de nervos ca și mine. Sunt nervoasă pe cei doi bețivani, pe prietenii mei care m-au părăsit, pe viață şi se pare că el e paiul pe cocoaşa cămilei, căci a aprins o furie în mine de nu mă mai pot controla.

-Tu ești tâmpit! Nu mă lași să vorbesc, te bagi peste mine ca un idiot! Nu credeam să fii așa măgar!

Aș vrea să continui să îi arunc cuvintele în față, dar sunt oprită de mâna lui care îmi prinde încheietura și cu putere mă trage mai aproape de el, corpul meu lovindu-se de al lui.

-Cum mai făcut? Haide repetă ce ai zis!

Mârâie printre dinți privindu-mă în ochi nervos, nu răspund iar el mă strânge de încheietura mâini și mai puternic, provocându-mi durere. Deși durerea ce o simt în suflet nu se compară cu nimic.

-Te rog dă-mi drumul, mă doare.

Mă plâng, dar lui nici nu îi pasă și mărește strâmtoarea de am impresia că nu îmi mai circulă sângele în zona aceea. Gem, mă vait dar el nu renunță.

-Doar repetă! Zi acum! Urlă

Dacă tu vrei să-mi descarc toți nervii pe tine, bine ... fie cum vrei tu.

-Da? Păi foarte bine, atunci ascultă! Ești un mare tâmpit și un idiot.

Degetele lui se adâncesc și mai mult în pielea mea și la cât de tare strânge pot jura că vor rămâne semne purpuri, durerea devine tot mai insuportabilă şi genunchii mi se îndoiesc aproape să cedeze, dar el mă trage și mai aproape de el corpurile noastre fiind la doar 2 centimetri distanță. Nici măcar nu ştiu dacă plâng din nou din cauză la toată situația sau lacrimile astea sunt rezultatul torturi pe care o aplică el mâinii mele, doare rău dar nu cedez. Îl privesc în ochii el procedând la fel, şi înaite ca el să zică ceva i-o iau eu înaite şi încep să țip fiecare cuvânt.

-Nu mă lași să termen ce am de spus și tot tu țipi ca descreierarul. Voiam să îți spun că și să vreau să mă duci undeva nu ai unde. Vocea mi se îmblânzeşte si îmi cobor privirea. - Nu locuiesc aici și nu am pe nimeni la care să mă duc, chiar nu am unde să merg. Ei m-au lăsat aici în mijlocul nopți, m-au trădat, m-au abandonat fără motiv sau făra să-l comunice cu mine. Mă simt ca un gunoi de care ei au vrut să scape.

Doar spunând toste astea cu voce tare simt cum sufletul mă doae, lacrimi fierbinți continuă să-mi curgă pe fața rece. Strâmtoarea lui dispare dar continua să îmi țină mâna prinsă în a lui.

-Ooo...

Asta este tot ce reușește să zică. Mă privește adânc în ochi și starea de vinovăție mă cuprinde, în secunda următoare mă face să regret că am urlat la omul care m-a ajutat, practic mi-a salvat viața.