Tear down and die//A Harry Styles fan fiction

Capitolul 6

Salutare cititorii mei dragi, am venit cu un nou capitol ce sper să va placă. Nu uitaţi să daţi vot.

Dacă doreşte cineva dedicaţie doar spuneţi.

Melodia de astăzi este Katy Perry-Legendary Lovers.  Vi amo tutti :*

***

Părul rebel, zâmbetul cuceritor si acei ochi patrunzatori îmi vorbesc din această mică poză. Când totul se pierduse aproape, acum ma simt ca si cum trăirile se clarifica prinzînd materialitate,formă si culoare în mintea mea. E ca si cum primavara e cu mine, simt ca renasc. Nu aş fi crezut nici o secundă ca acest mic lucru îmi poate readuce la viaţa atâtea sentimente.

***

Stăteam pe canapea cu picioarele strânse la piept si urmăream la televizor Dear John. Aproape ca îmi pierdusem speranţa ca va mai veni la mine. Prea multe întrebări prea puţine răspunsuri. Eram ca o epavă. Nu acceptasem ajutorul lui Robin de a ma pune pe picioare. Începuse cu telefoanele constante ce deveneau mult prea insistente aşa ca intr-o zi de miercuri mi-am închis telefonul de tot. Probabil ca se supărase pe mine dar nu îmi pasa. În timp ce filmul încă rula sau auzit în uşa mici bătăi. Prima dată am crezut ca mi se pare dar apoi bătăile au devenit deranjante. Am pus mâna ezitant pe maner si am deschis uşa. Privirea mi sa ridicat de la cizme la faţa lui. Ochii mi sau umezit, aproape ca nu mai puteam vedea clar. Mâna ce încă era pe maner începuse să îmi tremure vazandu-l în faţa mea. Nu vroiam să fac o scenă de teatru si să încep să dau frâu liber lacrimilor, aşa ca am tăcut lăsând-ul pe el să vorbească.

-Am venit să îmi cer scuze.

...

-Pentru acea seara. Îmi pare rău. Sa uitat o clipă la asfalt apoi să uitat din nou la mine dar încă nu puteam scoate nici un cuvant.

-Nu am vrut să te rănesc...vreau doar să te protejez, înţelege ca am făcut asta spre binele tău. Acum nu poţi înţelege dar cu timpul....în orice caz îţi spun, îmi pare rău. Ma poţi ierta?

Ce vorbe îmi putea spune? De unde si până unde să ma protejeze? Aş fi fost mai în siguranţă cu el lângă mine. Întrebările se inmulteau în mintea mea.  Văzând ca nu spuneam încă nimic si îl priveam inconştientă, pierdută în cugetările mele, ma luat de umeri si ma împins înăuntru închizând uşa în urma lui. A dat să ma îmbrăţişeze dar i-am pus mâna pe pieptul lui si l-am refuzat înghiţind în sec. Ştiam ca poate fi si agresiv, încă ma gândeam la reacţia lui din acea seara. Sa împotrivit respingerii mele si a venit mai aproape, despărţindu-ne doar câţiva centimetri. Am ridicat mâna fără să stau prea mult pe gânduri si l-am plesnit pe obrazul stâng. Începusem să tremur toată incontrolabil. Sa uitat la mine calm si nepasandui de lovitură, ma luat în braţe si ma strâns cu putere. Îşi băgase faţa în părul meu si îl auzeam cum îmi inhaleaza parfumul.

-De asta îmi era cel mai frică Rose...ca ma vei putea urî.

-Vreau răspunsuri Harry..

Se presupunea ca trebuia să fiu supărată, enervata si frustrată de apariţia lui,dar în loc de asta eram bucuroasă si simţeam această stare prin toate venele. Ar fi trebuit teoretic să îl uit, dar Dumnezeule cum pot uita jumătate din mine?  Ma tras uşor de mâna către canapea si ne-am aşezat jos. Îmi imaginasem deja ca va avea degand să omita părţi din adevăr aşa ca m-am hotărât să îl fac să îmi spună totul.

-Le vei primi.

-Ai de gând să îmi spui? Sau nu?

-Nu te voi minţi si nu îţi voi spune ca am avut treabă...de fapt povestea e mai veche.

-Am timp să ascult.

-Ma gândeam ca vei spune asta.

-Totul a început acum un an, când mama se descurca prost cu banii. Eu si Gemma am hotărât să ne luăm slujbe cu jumătate de normă dar nu era de ajuns. Am găsit o soluţie într-un 'prieten' care îmi promisese marea cu sarea...bani pe datorie. Decizia am luato rapid iar totul începuse să fie din nou la fel în familie având acei bani.

-De ce sumă a fost vorba?

-Una foarte mare. Dar nu îmi făceam griji pentru ca îmi spusese ca îi voi da înapoi banii în mai multe tranşe. Si de acum îţi poţi da seama si singură cum a decurs totul de am ajuns aici.

-Si ce legătură asta cu mine?

-Cel cu banii, aflase ca te am pe tine si a inceput să ma ameninţe. Practic se folosea de prezenta ta, si a trebuit să te îndepărtez. Dar cum o puteam face altfel dacă nu credibil? Ştiam si ca te vei împotrivi, nu exista dubiu.

-Cu siguranţă aş fi facuto. Unde ai fost atâta timp?

-La el. Încă nu am plătit tot. Nu vroia să ma lase să plec. Tipul e dependent de droguri si îi trebuiau bani pentru altele.

-Ce îmi spui Harry? Nu îmi vine să cred ca te-ai înrolat cu oameni ca ăştia. Am ţipăt la el nervoasă.

-Acum sunt altfel. Am renunţat la astfel de vicii.

-Trebuie să îi dai banii !

-Nu pot acum. Dar nu îţi fie teamă nu voi lasa pe nimeni să te atingă.

-Harry...si iată ca lacrimile nu sau putut face dispărute, curgeau fierbinţi încet pe obrajii mei. Nu am putut să ma axez decât pe un sigur lucru, noi doi.

-Harry...îţi dau eu banii.

-Nu te pot lasa să faci asta.

-Doar gândeşte-te ca nu o fac pentru tine ci pentru cei din jurul tău.

-Nu pot..

-Harry încetează,  părinţii mei nu ştiu oricum în ce să îşi investească banii. Mai întâi îi dăm banii acelui om, apoi...

-Apoi ce? Sa uitat la mine nebănuind nimic din ce aveam să îi spun.

-Vrei să fugim împreună? Cel puţin pentru o vreme.

-Deci mai iertat? A spus scoţând un zâmbet în colţul gurii.

Iată ca altă parte a lui Harry se arăta. Era ca un copil ce regretă sincer greşeala făcută. Si iubeam si acea latură. Oricum era îl iubeam. Am umplut spaţiul dintre noi, dându-ma mai aproape de el. I-am luat palma si am început să trasez linii pe ea,după care am dat din cap că 'da'. Zâmbetul lui se marise.

-Mi-a fost greu fără tine, stand acolo singur...nu te puteam scoate din minte. Am fost îngrijorat, mi-am dat seama ca te iubesc si nu îmi e frică să recunosc că am nevoie de tine.

Harry a mărturisit ca ma iubeşte. Obrajii sau înroşit iar pulsul îmi creştea de emoţie. A fost prima dată când a spuso.

-Si eu te iubesc.

-Atunci nimic nu ne opreşte să fugim.