Flame-(S.S. fanfiction)

Partea 1

     Citesc o carte, sau mai bine zis o recitesc a 13-a oara, in modesta mea celula/camera de adolescenta de 16 ani, cum le place lor sa ii zica. Nu imi dau voie sa citesc altceva decat Harry Potter...

     Sa daca pui un pat, cateva afise cu o chestie numita One DIRECTION si tot felul de oameni, un mic raft pe care imi permit sa imi pun cele cateva carti cu Harry P. si... a da... dat aproape la nimereala si repezeala juma' de perete in roz (pe care il urasc) si mai ales cu usa din fier forjat nu inseamna ca e o CAMERA NORMALA!  

     -Cina! striga gardianul meu, un om de treaba, in floarea varstei, cu care imi mai omor timpul când nu il preseaza superiorii ca sunt periculoasa...  

     -Mersi, Bill! imi intind mana in timp ce el isi vara mana pe ferestruica din usa sa imi intinda farfuria din metal cu mancare.

     -Cu placere, pustoaico! O si inca ceva!
     -Ce e? spun mai amabilă ca de obicei.
     -Am o surpriza pentru tine!
     -Ce e? Spune! Nu ma mai tine in suspans! Plang daca nu imi spui!
     -Întinde mana pana la gaura si inchide ochii.
     Fac ce imi spune, usor suspicioasa, dar na!
     Cand deschid ochii aproape ca tip de entuziasm...
     -Iti place?spune ca si cand asteapta un raspuns.
     -Da! Doamne, te iubesc, Bill!
     Era o briosa de ciocolată. Ceva ce nu am mai mâncat de cel putin 8 luni, de cand m-au inchis aici...
     Nici nu ma mai gandesc si devorez briosa încercând  sa ii simt si gustul de ciocolată.
     -De unde ai luat-o?intreb cu gura plina?
     -Gemma mi-a spus sa iti dau asta. A pastrat-o de la ziua ei special pentru tine.
     Gemma este fetita lui Bill de opt anisori. Ii povesteste de mine de fiecare data cand ajunge acasa si mie de ea.
     Imi arata o poza cu ea si cu fetițele de la petrecerea ei.
     -Doamne! Ce mare s-a facut...  E asa frumoasa...
     -Multumesc..., o spune intr-un mod nostalgic
     -Ce este?
     -O sa ma cam mut...
    -Ce?
    -De asta mi-ai adus mai multa mancare?
     Ma uit la farfuria cu dubla cantitate de mancare de pe podeaua rece...
     -Da... Am vrut sa iti multumesc pentru ca mi-ai facut munca mult mai usoara si m-ai fascinat cu prezenta ta!spune ultima parte amuzat.
     Eu rosesc putin si imi dreg vocea.
     -Mersi! Dar de ce te muti? Unde?
     -Sefa a spus ca ne intelegem prea bine si are treaba cu mine in alta parte... e trist. Melancolic. Cine n-ar fi...
     -Cand pleci in seara asta...
     -Ce? De ce?
     -Asta e ordinul... Imi pare rau...
     -Sa nu iti para! Spune-i Gemmei ca o iubesc si sper sa pot sa ajung ibtr-o zi la ziua ei. Si tu. Ai grija de tine...
     -Incerc...
     Apoi o voce din casca lui ii spune sa vina in biroul sefei...
     Ne-am luat un scurt "Ramas bun", si a plecat...