Viata mea,nu a fost din totdeauna fericită,este destul de dificil sa trăieşti in lumea asta...
Totul pare mai greu decât este..
Ma simt singură pe zii ce trece cu toate ca am "prietenii"langa mine,prea multa durere imi acaparează inima..si de ce nu vorbim de suflet?
Pentru ca nu există,pur si SIMPLU.
Deja am obosit sa zambesc la şcoală si acasă..
Noaptea..un cuvant foarte misterios..adica pot spune ca este cea mai bună prietenă a mea..cand astept miezul nopţii sa ma furisez afara..ca sa stau pe bordura drumului in intuneric plângand si vorbind de una singura..cine m-ar vedea ar crede ca-s nebună...si nu condamn pe nimeni...chiar sunt nebună..
