Totul parea mai simplu cand eram mici,asa-i?
Nu aveai obligaţii.
Erai pur...un inger cu un suflet de aur..dar cu trecerea timpului acel suflet a devenit un suflet de sticlă,calcat in picioare de toată lumea..pur si simplu nu ma inteleg sunt confuză in tot ceea ce ma priveste...vreau sa vad stelele si sa plâng...
Sa pui capul pe pernă noaptea plângând,dorindu-ti sa nu te mai trezesti curând..este un chin,un blestem..vreau sa scap de el cat mai repede...
Adică pe bune cui ii pasă de fata din generala cu uniformă cu dres,ochelari,si aparat dentar?
De fata care statea langa poarta şcolii in pauza mancand din cornul ei cu ciocolată,si uitandu-se la ceilati copii cum se joaca fericiţi...
Pe vremea aia nu reuseam sa imi dau seama ce vad ei,ce simt,cum de sunt asa de fericiţi?
La un moment dat..ma gandeam ce au ei si eu nu am..apoi am calculat..stiam ce imi lipsea si inca imi lipsește...LUMINA SI SPERANŢA
