Sa fii crescuta de o mama nu este usor,sa fii dispusă sa alegi dintre parintii tăi..ei bine eu nu am ales..eram prea mica sa inteleg tot ce se intampla in jurul meu...pana m-am maturizat...
De ziua tatalui...sunt nevoita sa mint..sau sa caut o scuza cel mai probabil..nu vreau sa vad fericirea celorlalti..nici macar la T.V.,am renunţat la tatăl meu..adică un om care nu iti dă pensia alimentara..si iti inchide telefoanele si te respinge..este al dracului de greu..va spun eu..imi amintesc cum mama se mai impaca cu el doar sa ma vada fericită...dar aveam o intrebare pentru ea..nu i-am spus-o niciodată..
Ai fost fericită o clipă?
Nu cred..stateau maxim 2 săptămâni...dupa se certau si iesea scandal..pana la 10/11 ani cand am inceput sa il urasc,inca o fac..puteam fii o fata normala...cu o copilărie fericită...nu sa te incui in toaleta şcolii si sa plangi pana iti ies ochii din orbite..plangi pentru ca te urăşti..esti un monstru..este prea târziu pentru tine..ti-ai pus speranţa într-o lumină..dar si lumina aceea te-a părăsit...iar apoi intri in clasa iar colegii te numesc "drogată",ei nu stiu ca ochii sunt de la oboseală si plâns..ei au vieţi bune faţă de a ta..cu părinţi intelegatori..
