The Dragons.

Astrid.

Acum copilasii s-au facut mari amindoi avind 12 ani.
Astrid pusa mereu pe sotii si speriind servitoarele de la palat si menajerele si aproape tot regatul.
Intreg regatul o cunoaste pe Astrid drept "Petter Pan" sau chiar si "vulpea"
Ii place sa se joace mult si sa-si consume bateriile.
Are multi prieteni cu care putea comunica dar nu-i placea deloc viata de printesa.
-Mama, nu vreau sa ma imbrac in panaramele astea de rochii !
-Tu taci si te imbraca ! Trebuie sa-ti prindem si parul.
-NU ! FACETI-MI ORICE NUMAI NU-MI LEGATI PARUL IN ORICE FEL DE COAFURI EXTRAVAGANTE ! spuse ea nevoasa.
-Taci ! spuse mama ei si o imbraca cu rochia roza.
-Mama, mie nu-mi place asa !
-Dar uite ce bine iti sta ! spuse ea punind mina pe umerii ei si uitinduse in oglinda si ea si Astrid.
-...
-Nu vezi cit de frumoasa esti ?
-Dar la ce naiba ma pui sa ma imbrac in rochiile astea timpite create de niste oameni timpiti ?!
-Asa trebuie sa se imbrace o fata de vita regala, draga mea.
Atunci, smulse Astrid rochia de pe ea si o rupse in bucatele mici.
Isi luase colantii ei negrii, tricoul ei alb si se imbraca numai de cit in alea.
-Mama, eu vreau sa ma imbrac asa ! Probleme ?
-Majestate, nu puteti sa o lasati asa sa se imbrace, va face de ris familia regala ! spuse o servitoare.
-TACI DRACULUI ! NU ESTI TU INGADUITOAREA MAICA-MII ! ACUM PLEACA NAIBII DE AICI PINA NU ARUNC CU CEVA IN TINE ! spuse chiar foarte nervoasa Astrid.
-Dar...
Atunci, Astrid luase un creion si-l arunca in servitoare si ea se speria si plecase numai de cit.
-Astrid, ce e cu comportamentul asta la tine ?
-Mama, ma poti lasa in pace si tu ?
Atunci Astrid pleca din camera de probat haine si iesi din palat si se duse la riul care despartea regatul ei de-al lui Neki.

Astrid POV.

-I-a uite-le frate ! Cine se cred alea sa-mi zica mie cu ce sa ma imbrac. Ce fraiere ! Doamne, si cind ma gindesc ca femeia aia care-i zic "mama" efectiv ma forteaza sa ma imbrac cu niste panarame de rochii pe care eu le detest din tot sufletul meu ! spun eu singura.

Ma uitam la apa cum curdea linistita, prea linistita asa ca eu rasucesc mina intr-un fel ciudat si fac un mic virtej in apa si observ cum micii pestisori se invirt prosteste in cerc.
Va mirati de cum o fata de 12 ani poate controla apa ? Ei bine eu nu sunt o fata obisnuita, sunt jumate dragon. Da, ati citit bine, sunt jumatate dragon. Cum ca fix eu sa fiu dragonul de apa, habar nu am dar stiu ca exista si dragonul de foc si e in apropriere de mine, il simt.
E foarte frumoasa viata de dragon-om deoarece ziua esti om si noaptea esti dragon si poti calatori oriunde vor muschii tai. Eu pina acum am calatorit pina in Ungaria, Ucraina si Rusia si pot sa va spun ca Rusia e foarte frumoasa noaptea.
Dragonii pot folosii simtul mirosului pentru asi gasi prietenii de care s-au pierdut.
Oamenii-dragoni cind sunt oameni nu stiu care este dragonul "geaman" al lor si prin geaman ma refer la... Cum e dragonul de foc pentru mine.

Ma mai joc putin cu apa si din ce in ce mai tare simt cum dragonul de foc e aproape de mine.
Intorc privirea in fata si observ un baiat mai inalt ca mine, de aceiasi virsta cu mine cu un tricou galben si cu o camasa alba cu mineci scurte, niste pantaloni negri si o curea maro. Are un par ciufulit prins in coc roscat cu virfuri albe-roscatii.
Ma uit la el si el la mine.
-Bă ! spun eu.
Face ochii mari.
Trec riul si ma indrept spre el.
-Cum te cheama ?
-Ne...ki. murmura el.
-Neki zici ?... Interesant nume. Eu sunt Astrid.
-Incintat !
-La fel.
-Auzi, simti si tu ceva ciudat in tine ?
-Da...
Imi ridic colanti de la piciorul sting si-i arat semnul meu din nastere.
-Am si eu unul exact la fel tot pe piciorul sting !
-Serios ?
-Da !
-Tareee !
-Tu nu cumva esti dragon-om ? spuse el.
Imi fac curaj si spun:
-Da.
-Si eu sunt dragon-om.
-De care esti ? Eu sunt de apa.
-De foc.
-Tareee !
-Si tu esti un element destul de tare !
-Merci !
-Auzi, tu nu cumva esti fiica regelui regatului rival ?
-Ba da... Tu nu esti fiul regelui ?
-Nu... Sunt un amarit de copil de tarani.
-Nu spune asta ! Esti un copil la fel ca mine.
-Stiu asta...
-Hai ca plec. Cred ca ma cauta mama. Paaa !
-Paa !

Plec de linga Neki si ma duc pina-n tirg si-mi iau o gogoasa cu gem de capsune si am mai aflat ceva nou: Va veni o familie regala in vizita la mine...la palat si o sa stea... CIT ? 1 AN ?? CE NAIBA ?!?!
Alerg nervoasa pina la palat si acolo ma inilnesc cu un baiat frumusel, cu parul lung pina la git si alb cu usoare tente de roz la virfuri, are un dita-mai bretonul pe partea dreapta, are ochii rosii patrunzatori, e de aceiasi virsta cu mine si imi zimbeste.
-Astrid, el e Subaru, fiul celor 2 regi, Joq si Diana.
-Buna zîua doamna Diana si Domnule Joq si Subaru ! Eu sunt Astrid si sa nu va mirati daca am nu ma vedeti pe acasa sau ca toata lumea imi spune "Petter Pan" sau "vulpe". Apropo, nu stiu daca v-a spus mama dar ma mai cheama si Florina.
-Ne-a zis, ne-a zis... Subaru, du-te cu Flori...
-Astrid, madam ! spun eu in gluma.
-...Astrid in camera ei.
-Ok mama.

Plec inaintea lui in camera mea. Dupa citeva secunde apare si el. Se aseza linga mine pe pat si incepem sa discutam:
-Deci... Subaru... Ce nume ai.
-Nu mai ciudat ca al tau, Astrid.
-Ha ha ha (rid sarcastic).
-Tie iti plac dragonii ?
-Da... Sunt fascinanti ! Imi plac... Am citit tot si toate despre ei.
-Eu ce sa spun... Poate ma vei crede un nebun dar am vazut unul cu ochii mei. Era mare dar nici foarte mare, albastru si cu ochii rosii. Era frumos acel dragon si putea controla apa.
Nu pot sa cred... M-a vazut cind eram dragon. Spun in mintea mea.
-Tu sti de oamenii dragon ? spun eu.
-Da... Am auzit multe despre ei... Cica ar putea controla diferite elemente gen foc, dar nu prea cred in ei.
-Vezi paharul ala cu apa ?
-Da.
Imi incordez mina de asa maniera incit sa se ridice apa ceea ce asta a si facut.
-Astrid... Tu...t-t-u... Esti... Om-d...d...dra...gon ? spuse el bilbiinduse.
-Da... Dar nu mai spune la nimeni altfel te bat !
-Ok sefa !
-Bun... Aa sa faci.
-Parintii tai stiu ?
-Nu... Sau da ? Nu stiu... Nici nu stiu daca s-au prins ca-s dragon.
-Nu stiu... Poate la un moment dat isi vor da seama.
-...
-Sa stii ca oamenii dragon sunt foarte rari si nimeni nu stie de cum se nasc ei. Sunt speciali acesti oameni. Ai grija ca exista si vinatori de dragoni.
-Am grija, am maaare grija !
-Ok. Apropo, voi dormi cu tine in fiecare zi.
-Dar de...
-Dca te intrebi "de ce nu dormi cu parintii tai" ei bine maica-ta n-a vrut asa, o vrut "copii cu copii, adulti cu adulti".
-Timpenie, apropo.
-Stiu...

Ziua trecuse repede. Acum e noapte. Nu vreau sa ies in noaptea asta deoarece mi-e leeeneeeee...
Ma bag in pat si adorm instant.