Mesaje anonime

A doua întâlnire (2)

Își ia palma de pe fața mea și îl simt cum se așază lângă mine.

— Ești cel mai mare dobitoc! Îmi fac eu marea introducere auzind în schimb doar un oftat.

Nu e în apele lui... Fiind totul negru în jurul nostru, pipăi prin jur pentru ai găsi corpul. Îl găsesc dar nu știu dacă ar trebui să urc sau să cobor cu mâna.

— Abygail, unde pui mâna? Dacă mai cobori un pic, trecem și la altceva.

Îmi retrag imediat mana apoi mă pun peste el. El stă cu fața în sus culcat iar eu stau fix pe abdomenul său bine lucrat, luându-l prin surprindere

— De ce ești supărat? Îi iau fața în mâini și primul lucru ce îmi stă în instinct e să-l sărut.

Da, eram, sunt, probabil încă voi mai fi supărată, dar nu știu de ce, îl iubesc. Chiar dacă nu îl văd, simt că e frumos, corpul său e unul masiv, vocea sa e una ușor răgușită.

— Te iubesc! Îmi șoptește când ne desprindem din sărut și mă îmbrățișează strâns. Te rog, în doua săptămâni vei afla cine sunt, tu doar iartă-mă.

— Și eu te iubesc, chiar dacă nu te-am văzut, pur și simplu o fac. Și da, te iert, în două săptămâni vom fi un cuplu ca toate celelalte, nu?

Oftează apoi mă strânge și mai tare în brațe.

— Nu vreau să te pierd...

Îmi șoptește ușor, mai mult pentru el, când îmi las capul pe pieptul lui.