Bun venit în lumea câinilor

Vizsla

Vizsla

Origine: Ungaria
Grupa: Sporting
Greutate: 18 – 27 kg
Înălţime: 50 – 65 cm
Culori: auriu, roşcat, ruginiu
Dresaj: relativ uşor
Îngrijire: uşor de îngrijit
Temperament: gentil, loial, energic, tăcut, iubitor
Sănătate: în general sănătos
Pui: 6 – 8 pui
Media de vârstă: 12 – 15 ani
Alte nume: Hungarian Short-haired Pointing Dog, Rovidszoru Magyar Vizsla, Hungarian Pointer, Magyar Vizsla

Origine

Câinii din rasa Vizsla sunt parte a istoriei timpurii a Ungariei. Gravuri primitive datate cu aproximativ 1000 de ani în urmă reproduc nobili maghiari la vânătoare însoţiţi de soim şi câini cu siluete foarte asemanatoare celor etalate de câinii Vizsla din prezent.

Nu există certitudini, dar se pare că aceşti câini au însoţit triburile maghiare pe parcursul migraţiilor dinspre stepele asiatice spre Bazinul Carpatic şi Câmpia Panonică, fiind folosiţi în special la vânătoare.

Pentru că populaţiile fino-ugrice – strămoşii maghiarilor – sunt, în esenţa, popoare turcice, unii specialişti au avansat ideea că Vizsla este rodul unor încrucişări timpurii dintre câini gonitori crescuţi de triburile maghiare şi o rasă de câini de talie mai mare, musculoşi şi mai lenţi, preferaţi de turci şi aduşi de aceştia în Campia Panonică.

Teoria aceasta nu prea se susţine, întrucât Turcia nu are omologată nici până în prezent vreo rasă de câine de vânătoare şi, în plus, în tradiţia otomană era considerată nobilă vânătoarea cu şoimi, fără a se pune vreun preţ pe cea cu câini. Prima atestare în scris datează din anul 1375, rasa fiind consemnată în Cronica Ilustrată a Vienei întocmită de surorile Carmelite din ordinul regelui Louis (Lajos) cel Mare.

În principiu, acest câine de rasă a fost foarte apreciat de nobilimea maghiară care l-a adoptat fără reticente, păstrând strict puritatea rasei şi ţinând sub control reproducerile. În timp, câinele a suferit unele ameliorări pentru a se preta atât împotriva vânatului mare din regiunile montane şi de deal, cât şi la vânătorile din lunca Dunării (păsări şi animale mici). Iniţial, Vizsla a fost câine de aret, dar, odată cu dezvoltarea şi răspândirea armelor de foc, s-a adaptat admirabil în rol de aportator de succes.

Această rasă de câini a supravieţuit ocupaţiei turceşti instaurată în Ungaria (1526-1696), evenimentelor din timpul Revoluţiei de la 1848, Primului şi Celui De-al Doilea Război Mondial, etape extrem de zbuciumate şi cu efecte devastatoare asupra teritoriului maghiar.

De câteva ori rasa a fost în pragul dispariției (la un moment dat părea ameninţată cu înlocuirea completă de către rasele de Pointer englezeşti şi germane), dar cea mai grea perioadă a fost înregistrată după Cel De-al Doilea Război Mondial, când, conform unor relatări, rămăseseră doar ceva mai mult de o duzină de exemplare de câini Vizsla de rasă pură în toată Ungaria.

Salvarea a venit din partea cetăţenilor care se refugiaseră cu tot cu câini din faţa urgiei războiului şi care, la încheierea acestuia, s-au repatriat şi au contribuit la formarea unui fond genetic primar din care a fost posibilă renaşterea rasei.

Câinii Vizsla au ajuns pe pământ american la încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale şi au ajuns repede să fie apreciaţi şi căutaţi. În 25 noiembrie 1960 Vizsla devenea cea de a 115-a rasă canină recunoscută de reputata AKC. Vizsla sunt foarte apreciaţi şi în Marea Britanie, unde anual sunt înregistraţi peste 1000 de pui din această rasă la asociaţiile şi cluburile canine.