Bun venit în lumea câinilor

Tosa Inu

Tosa Inu

Origine: Japonia
Grupa: Working/ Mastiff
Greutate: 40 – 80 kg
Înălţime: 60 – 82 cm
Culori: negru, roşu, maro, tigrat
Dresaj: uşor-mediu
Îngrijire: uşor de îngrijit
Temperament: suspicios, neînfricat, curajos, agresiv, inteligent
Sănătate: sănătos, robust
Pui: 6 – 8 pui
Media de vârstă: 10 – 12 ani
Alte nume: Tosa, Japanese Tosa, Tosa-Inu, Tosa-Ken, Japanese Mastiff, Tosa Inu dog

Origine

Tosa Inu este un câine cu un aspect impunător, conştient de forţa sa; evaluează corect şi rapid orice situaţie nouă şi acţionează doar atunci când este cazul. Îşi iubeşte foarte mult stăpânul pe care îl va apara chiar cu pretul vieţii. Această rasă de câini oferă exemplare de luptători duri şi neînfricaţi, dar câinele Tosa Inu va deveni atât de ataşat şi de supus pe cât o doreşte stăpânul său.

Istoria impunătorilor câini din rasa Tosa Inu începe în Shikoku, cea mai mică şi mai puţin populată insulă dintre cele 4 principale ale arhipelagului nipon. Motivaţia localnicilor pentru crearea acestei rase rezidă din imensul interes pe care îl aveau pentru luptele de câini.

De altfel, tradiţia luptelor de câini – în care protagoniştii de bază sunt câinii Tosa-Inu – s-a păstrat nealterată până astăzi în Japonia, în ciuda unor reproşuri severe la nivel international. Rasa originară de la care s-a plecat a fost o rasă întâlnită în Shikoku, apropiată fizic de reperele Spitz-ului de talie mare din Europa.

Începând cu anul 1854, odată cu deschiderea către lume a ermeticului stat insular, crescătorii niponi interesaţi de ameliorarea rasei câinilor de luptă au importat câini cu calităţi deosebite de origine europeană şi au declanşat procesul de încrucişare şi selecţie care a culminat cu apariţia impunătoarelor exemplare Tosa Inu.

Conform aprecierilor experţilor, contribuţiile la formarea rasei de câini Tosa-Inu au aparţinut, în ordine cronologică: Bulldog-ului Englez (1872), Mastiff-ului (1874), Pointer-ului German şi Saint-Bernard-ului (1876), Dog-ului German (Marele Danez) şi Bull Terrier (1924-1927). Pentru creşterea volumului cutiei craniene, a masei musculare şi întărirea fizicului s-a introdus în jurul anilor 1950 şi rasa Dog de Bordeaux.

Nu s-a putut vorbi de o uniformitate a rasei în anii de început, cât încrucişările lăsau să se întrevadă, neuniform, trăsături ale diferitelor rase, însă procesul de omogenizare a demarat rapid, deoarece stăpânii câinilor de luptă au reţinut pentru reproducţie numai acele exemplare puternice şi de tenacitate maximă, care au învins în confruntările din arene.

Câinii învingători în lupte, primesc titul de “YOKOZUNA” ca şi campionii la sportul naţional Sumo şi sunt decoraţi cu franghii groase şi cuverturi colorate. Pentru că oraşul Tosa a fost, timp de secole, locul în care s-au format cei mai buni câini gladiatori, rasa a păstrat acest nume (Inu înseamnă “câine”).

În timpul celui de-al doilea război mondial, din lipsa de hrană, rasa era serios amenințată cu dispariţia, dar au rămas totuşi un număr suficient de exemplare pentru perpetuarea rasei. Ocupaţia americană a înterzis luptele cu câini, însă câţiva crescători entuziaşti n-au fost de acord şi au început în secret opera de salvare a rasei, finalizată cu standardizare rasei Tosa Inu la începutul anilor 1960.

Popularitatea rasei Tosa Inu în permanenţa creştere nu se datorează însă crescătorilor japonezi, deoarece ei folosesc câinii şi astăzi aproape exclusiv pentru lupte, pentru un străin procurarea unui exemplar de calitate fiind aproape imposibilă. Câinele Tosa Inu a intrat în atenţia publicului graţie crescătorilor americani.