Bun venit în lumea câinilor

Shar Pei

Shar Pei

Origine: China
Grupa: Non-Sporting
Greutate: Masculi:25-30 kg Femele: 18-25 kg
Înălţime: 46-51 cm
Culori: Negru, roşu, crem, liliac
Dresaj: ferm, este încăpăţânat
Îngrijire: are nevoie de mişcare
Temperament: devotat, suspicios, drăgăstos, independent
Sănătate: Atenţie la bolile ereditare
Pui: 4 – 6 pui
Media de vârstă: 9 – 11 ani
Alte nume: Shar Pei Chinezesc, Shar-Pei, Shar Pei dog

Origine

Shar-pei-ul este o rasă foarte veche şi unică, existând de secole în provinciile sudice ale Chinei, respectiv în Kwan-Tung. Este foarte probabil ca rasa să dateze încă din jurul perioadei Dinastiei Han (202 i.Hr. – 220 d.Hr). Ascendenții exacţi ai Shar-pei-ului nu sunt pe deplin cunoscuţi. Se crede că ar fi un descendent al Chow-chow-ului, cu toate acestea, singura legătură clară între aceste rase este limba violet. Iniţial recunoscută ca o rasă de luptă, Shar-pei-ul îşi găsea, de asemenea, utilizarea şi la vânătoare, la păstorirea vitelor și pentru apărarea domeniului stăpânului său.

Termenul shar-pei se traduce ca blană rugoasă, nisipie sau ca blană asemanatoare glaspapirului sau smirghelului referindu-se la senzaţia de păr aspru, ţepos al blănii acestei rase. După ce comuniştii au preluat puterea în China, câinii au fost efectiv eliminaţi. Din moment ce câinii au fost, iniţial, proprietatea bogătaşilor, ei au fost consideraţi a fi o amintire a unei clase de elite care nu mai există. Acţiunea de a deţine un câine în timpul regimului comunist atragea dupa sine pedepse severe.

Datorită, în primul rând, eforturilor omului de afaceri Matgo Law din Hong Kong (care la momentul respectiv era o colonie a Mării Britanii), câţiva Shar-pei au fost importaţi în Hong Kong şi Taiwan. De acolo, înmulţirea a continuat, iar rasa s-a perfecţionat. Din 1968, Shar-pei-ul era recunoscut de către Hong Kong Kennel Club. Rasa şi-a făcut apariţia pentru prima dată în Statele Unite în 1966 şi a fost în cele din urmă acceptată de către American Kennel Club în 1988 ca membră a grupei raselor non-sporting (de agrement).

Erau utilizaţi la vânătoare, paza cirezilor şi protecţia caminului şi  familiei, fiind crescuţi în acea perioadă pentru inteligență, forţă fizică şi aspectul fizic ameninţător. Câţiva ani mai târziu câinele din rasa Shar-Pei a ajuns apreciat la luptele dintre câini, graţie pielii prea largi şi a mantalei extrem de aspre, trăsături menite să îl ajute în luptă pentru că adversarului i-ar fi fost greu să îi apuce şi să îi menţină trupul între dinţi.

Alte calităţi ale sale, dorite pentru a putea preveni rănirea în altercaţii constau în urechile mici şi ochii adânciţi în orbite. Popularitatea sa deosebită în aceste lupte i-a adus numele de Câinele Chinezesc de Luptă. Atunci când comuniştii au venit la putere la mijlocul secolului XX, guvernul a impus iniţial o taxă costisitoare pentru toti câinii, urmată de interzicerea creşterii lor. Apoi au fost scoşi în afara legii, ceea ce a dus la pierderea a mii de exemplare.

În acele timpuri câinii de rasă Shar-Pei au fost salvaţi de la extincţie de un om de afaceri din Hong Kong, pe nume Matgo Law ce a apelat la americani în 1973 prin intermediul unei reviste canine. La sfârşitul anilor 80 câinele Shar-Pei a fost descris în Cartea Recordurilor drept cel mai rar din lume. Popularitatea rasei Shar-Pei, al cărei nume de traduce ca “piele de nisip”, cu referire la blana aspră, a crescut imens în ultimele decenii

Hrana Shar Pei

În alimentaţia rasei shar-pei este bine ca hrana să conţină 20-24% proteina şi minim 12% grăsimi.Ţinând cont de aceşti parametri este mai uşor să reuşim să-i respectam în cazul în care alegem ca hrana câinelui să fie bazată exclusiv pe hrana uscată de tip industrial, în care ingredientele sunt bine dozate.