Capitolul 3 - Anul 1657
Deja incepusem sa ma obisnuiesc cu acel sentiment ciudat...
Ba chiar incepea sa-mi placa si " calatoria noastra" ... Numai ca, recunosc, eram putin stresata caci nu stiam in ce an o sa ajungem...
Toata "calatoria spre noul an" Grey vorbise... si vorbise... si vorbise ( incepea sa ma doara capul), dar ii dadeam pace.
Cand am ajuns, un aer rece trecuse si ma cutremurase... aproape peste tot corpul, si ... apoi realizasem ca era iarna :| .. Brrrrrr.... eu eram imbracata intr-un tricou larg si o pereche de pantaloni scurti (mai vechi )negrii.
Iar Grey .... el aveam o bluza mai lunga pe el ( care ii tinea cat de cat cald)
"Daca vrei ... poti sa vi langa mine.... asa poate reusim sa ne incalzim"
Nu-mi venea sa cred ca mi-a propus sa merg langa el sa ne putem incalzi, dar eu ca idioata :
"Nu multumesc...." spusesem eu rusinata.
"Unde suntem?"
"Pai.. nu stiu, haide sa mergem spre aceea luminita albastra,... sti cum se zice Dute dupa lumina ( da... :|... am uitat sa mentionez ca eram intr-ul loc pustiu , si se vedea doar o luminita mica albastra)" Grey incepu sa rada.
"Stii, esti o fata foarte haioasa si deschisa..." spuse Grey cu un zambet pe buze.
Dar la cat de nedumerita eram ( gandul meu , inca procesa chestia cu " Hai langa mine sa ne incalzim") nu auzisem ce spuse Grey .
"Despre cine vorbesti?"
"Nu ai fost atenta?"
"Pai nu prea.., am auzit doar cuvantul "haioasa" , despre cine vorbesti?
"Despre tine!"
"A, da!" raspunsem eu scurt , " Multumesc si tu esti ...."
"Cum sunt?"
Nu stiam ce sa ii zic ...
"Uite un sat!" hiuuuh! ce bine, pot respira usurata, salvata de... satul micut de la vale , care era foarte linistit.
Asa m-am bucurat de tare incat am inceput sa sar, ( pana cand am cazut :|) si m-am rostogolit pana jos aproape de sat( chiar lana un lac... inghetat pe jumatate.
"Ohhh, doamne,esti bine?"
"Pai, putin ranita dar,.."
" Nu tu, ci ceasul-busola!,"
"Pai mi-a cam amortizat caderea , dar cred ca nu s-a spart."
"Glumeam, crezi ca chiar ma intereseaza de acel ceas! Chiar daca se sparte si ramanem blocati in acest an , nu-i bai , macar sunt cu tine , siii, asta a sunat cam siropos"
"Cam da!"
Grey nu mai spuse nimic. Acum chiar ca ma apucase o melancolieeeee. Nu-mi mai pasa ca sunt in alt an ( in care , probabil, nici macar bunica mea nu exista) conta doar ca Grey mi-a marturisit "dragostea" ... bine ca un amic mai distantat! ( oricum "dragostea" e in mintea mea )
"Bun, deci cum trecem pe partea cealalta?"
"Nu am nicio idee, chiar daca lacul e inghetat, nu avem de unde stii cat de groasa e gheata! Si de cat sa riscam mai bine stam aici pe mal pana gasim o alta cale!"
Uitandu-ma prin jur , fara sa vreau, am zarit un om care dadea zapada la o parte .
"Hey! Domnuleeee, aici!" cred ca omul s-a speriat la auzul strigatului meu ( si ii dau drepate la -10 grade , eu in haine de vara , normal ca vocea mi se subtiase) , se uita in toate directiile cu o lanterna in mana( pe care mi-o bagase in ochi)
"Cum ati pe cealalta parte a lacului?" ne intrebase omul nedumerit.
"Pai... bla bla poveste lunga, zise Grey, ne poti ajuta sa trecem pe partea cealalta?"
"Cee, vreti sa treceti pe partea aceasta! Nu stiti voi ce norocosi sunteti ca va aflati pe partea cealalta a acestui lac"
" Ce vrei sa spui?" intreb eu..
"Pai daca as fi pe partea pe care sunteti voi, ar fi o minune pentru mine! Nimeni de aici nu a reusit sa treaca acest lac, sau macar cine a incercat .... au murit ..."
"Ceeee, nu vreau sa mooor, vreau sa am o sotie si 2, ba nu stai, 4 copii !" spuse Grey speriat.
"Dar cum de au... murit?"
"Pai iarna , desi gheata pare groasa, e foarte subtire, iar vara , primavara, toamna lacul e foarte fierbinte incat daca vrei sa treci cu o barca iti ia foc!"
Pe langa ca eram putin stresata, mai vine si acest om cu o legenda ce ma sperie ingrozitor. Deabea astept sa ajung acasa ...
"Bine , omule ciudat care curata zapada de pe strada noaptea , ai puteam sa ne dai niste indicatii, adica in ce an suntem , cat e ceasul si daca aveti melodii cantate de Lana del Rey
"Greeeyyy!"
"Ceee! vreau doar sa stiu ce muzica asculta acesti oameni!"
" Si crezi ca stie cine e Lana del Rey, nu?"
"Poate!"
"Scuzati-ma ca va intrerup doar ca vreau sa va zis ca e 19:45 si suntem in anul 1657. Acum trebuie sa plec ca e prea tarziu, ne vedem maine daca nu cumva o sa inghetati,... aa si inainte sa plec, un mic sfat daca plecati acum poate ajungeti pana in zori la orasul vecin! Noapte buna!"
"Staaaaiii!" nici nu clipisem bine ca omul acela disparuse.
