Sa vorbim despre...

Acea fata...

O mai văzusem și înainte...
Înaltă,zvelta,cu corpul bine structurat
Privirea ei aducea a "toamnă"
O doamna cochetă îmbrăcată în rochie roșie de catifea....
Privirea de "smarald"de "scorpioanca"
Parca ma ademenea...
Un val de atracție și mister...
Ascunde zâmbetul ei cald...
Deși o privesc dintr-un ungher,
Ma topesc de dor, ca inghetata pe asfalt...

Ea tine în mână o carte prăfuită,
Mâncată și de carii și de timp
Aceasta ființă preiubita
Iubește un obiect ce-i "contra-timp"

Visează la o iubire eterna,
Visez și eu când o privesc...
Căci ochii ei precum e marea...
Numai pe mine ma iubesc.

Asa veridică e soarta...
Și crudă,rece...un coșmar,
Pecetluită precum e moarta,
În calea existentei de amar.

Recita și citește poezie...
Și desenează într-un colțișor...
Ea fredonează și o melodie
De dor, de soarta și amor...

Ea îmi zâmbești suptil ca o copila
Nu știe despre "dragoste"deloc
Nu e perversa ca și cealaltă
Pentru ea iubirea-i doar un joc.

Un joc naiv și nefiresc
Nu știe etimologia lui "te iubesc"
Nu știe că iubirea adevărată,
E o placere, dar e și blestemată.

Ma salută și o privesc ciudat...
Nu vreau sa rănesc un copil nevinovat...
Nu vreau sa o fac sa sufere de acum
Pe acest copil frumos și bun.

( e pentru tine... Primul care îti face o urare.... #17...7 noiembrie... Lma ❤)
P. S (să-mi spui părerea pe "privat")